Era deja o zi foarte aglomerată la Aeroportul Internațional Henri Coandă din București, când încă peste 42 de oameni au apărut – dar spre deosebire de alții care stăteau deja la rând, acest grup, cuprinzând mulți dintre membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă din România care fac parte din generația care se ridică, erau toți plini de zâmbete și bucurie în timp ce se pregăteau să se îmbarce în avionul care avea să-i lase la Roma, unde aveau să facă vizita lor anuală la templu.
În prima dimineață după ce au ajuns, toată lumea s-a îndreptat spre templu. Tinerii au slujit la bazinul de botez pentru câteva ore și cinci tineri adulți au făcut alte legăminte cu Tatăl Ceresc, în timp ce și-au primit propria înzestrare.
Ciprian Ștefu și Adrian Aron au ajutat la botezul altora din grup. Amândoi au fost entuziasmați să fie implicați și au simțit Spiritul. Teodora Vasile a spus: „Am simțit Spiritul atât de puternic când am fost confirmată. Am fost atât de fericită să-i ajut pe alții să poată face aceste legăminte importante”.
Mai târziu în acea zi, după mai multă slujire la templu, ei au petrecut timp la Centrul de istorie a familiei, având ca rezultat sute de nume ale familiei care au fost identificate pentru munca din templu viitoare.
Pe parcursul săptămânii, grupul a fost cu siguranță bine hrănit (cu câteva cine excelente cu pizza și paste și o mulțime de alte feluri de mâncare), dar ei au fost, de asemenea, bine hrăniți din punct de vedere spiritual.
Diana Doru, președintă a Comitetului pentru tineri adulți necăsătoriți, a predat în timpul unei adunări de devoțiune desfășurate într-o dimineață, despre caritate și fiecare participant la adunare a ales o sarcină referitoare la cum avea să slujească în acea zi.
Diana a fost implicată în planificarea mai multor excursii la templu și a spus: „Îmi plac excursiile noastre la templu! Sunt întotdeauna tristă când plec pentru că e doar o dată pe an. Aceaști oameni care sunt împreună reprezintă progresul Bisericii în România. La început, suntem suficient de entuziasmați încât să venim și, la sfârșit, suntem schimbați și mai maturi în ceea ce privește Evanghelia. Despre un asemenea mod uimitor de a crește spiritual auzim în mărturiile celorlalți și vedem cum progresăm de la an la an”.
Într-o seară dedicată unei adunări de devoțiune, vârstnicul LeGrand R. Curtis jr., directorul Centrului pentru vizitatori, a arătat cum creșterea Bisericii în Italia avea să fie un tipar pentru creșterea Bisericii în România, îndemnând generația care se ridică din România să ia parte la acest proces decisiv de dezvoltare.
Citând din Doctrină și legăminte 88:119, 109:15 și 124: 40-44, vârstnicul Curtis le-a amintit tuturor marea importanță a templelor în viața noastră a fiecăruia și, apoi, a sugerat câteva moduri pentru a sta aproape de templu chiar și atunci când el este fizic departe; lucruri precum plata zeciuielii, rugăciunea, studiul zilnic din scripturi și slujirea în chemările din cadrul Bisericii ne ajută toate să păstrăm Spiritul aproape de noi, tot așa cum o face slujirea în templu. În mod asemănător, pe măsură ce oamenii fac aceste lucruri în viața lor, acțiunile acelor oameni vor ajuta ca, în cele din urmă, un templu să fie construit în România.
Pe lângă timpul petrecut la templu, grupul a vizitat ruinele vechii Rome și a petrecut o după-amiază minunată la o piscină locală. Dar, în mod remarcabil, în timpul acelor activități suplimentare, o muncă misionară subtilă a fost făcută în timp ce s-au plimbat în căldură, s-au oprit să-și umple sticlele cu apă la fântânile în formă de nas; au vorbit cu alți călători în timpul călătoriilor cu metroul sau autobuzul; și s-au jucat în piscină unul cu altul și cu unii italieni locali.
Vârstnicul și sora Paul și Suzanne Stewart, misionari pentru TAN, din Klamath Falls, Oregon, SUA, au fost de acord că organizarea excursiei a necesitat multă muncă, dar, sora Stewart a spus: „Faptul de a vedea cinci dintre tinerii noștri adulți necăsătoriți primindu-și înzestrarea alături de un membru al președinției unei ramuri, a fost o experiență minunată. A existat o schimbare fizică în înfățișarea lor. Am fost binecuvântați să fim martori la acest lucru”.
Președintele Mihai Iepure-Górski și soția dânsului Weronika au fost, de asemenea, pe deplin implicați în organizarea excursiei. La încheierea excursiei, președintele Iepure și-a amintit: „Povestea fiecărei persoane mă impresionează. Acești tineri merg cu toții înainte pe căile lor unice, dar ei au ceva în comun: ei aveau nevoie de această oprire la templu de-a lungul drumului lor. Sunt foarte, foarte fericit că am putut să joc un rol în călătoria lor”.
Sora Weronika Iepure-Górska a fost încântată de entuziasmul tuturor celor care au fost acolo. „Toți au fost atât de buni și s-au sprijinit unii pe alții. Unitatea și includerea au fost atitudinile permanente. Ne-am distrat împreună și a fost implicată multă dragoste. Vom ține aceste momente petrecute cu ei aproape de inima noastră. Generația care se ridică din România este un exemplu pentru noi, toți; suntem foarte mândri de ei!”.
Excellent Mukendi este din Congo, dar trăiește și lucrează în București. El a fost de acord cu sentimentul de unitate din grup: „A fost o perioadă minunată. S-a simțit ca și cum am fi fost acasă. Am fost cu toții împreună, astfel încât nu contează că suntem în Italia sau în România, avem același Spirit cu noi”.
David Danev, din Varna, Bulgaria, care și-a trimis cererea pentru a merge în misiune, s-a alăturat, de asemenea, grupului. „Sunt recunoscător să fiu aici. Aceștia sunt prieteni minunați și Spiritul este foarte puternic când suntem împreună.”
Una dintre cele mai puternice experiențe de care a avut parte Brinaru Ștefan a fost când el era în templu și a deschis la întâmplare scripturile la relatarea despre momentul în care Maria și Iosif nu puteau să-L găsească pe fiul lor Isus și, când L-au găsit, El a spus că făcea treaba Tatălui Său în templu. „Știam că și eu făceam treaba Tatălui meu slujind în acea zi. A fost o experiență foarte puternică pentru mine, pe care o s-o consemnez în jurnalul meu, pentru a mi-o aminti pentru totdeauna.”
Robert Chelmuș, din Pitești, a descris experiența ca: „Un dar care a fost mai prețios decât mă așteptam”. El a hotărât să vină cu doar câteva zile înainte și a explicat că a simțit ca și cum Tatăl Ceresc îi dăduse o invitație personală de a merge la templu – lucrurile au mers perfect din punctul de vedere al timpului și banilor. „Sunt atât de recunoscător pentru aceste schimbări și acest progres din viața mea.”
Alex Brișcaru și sora lui Yasmina și-au primt amândoi înzestrările. Alex spune: „Cu adevărat, nu am cuvinte să descriu cât de bine a fost. Am învățat atât de mult și doresc să mă întorc din nou și din nou”.
Roxanne Cubos, care locuiește și muncește în Târgoviște, a stat în templu cât de mult a fost posibil în timpul acestei excursii. Când și-a depus mărturia în ultima seară, ea a spus: „Au fost multe lucruri care păreau ca munții în calea venirii mele în această excursie, dar o cale a fost asigurată de Domnul și sunt foarte recunoscătoare că am venit”.
Părinți, bunici și alți misionari seniori au contribuit cu toții pentru a face excursia de succes și memorabilă pentru tineri și tineri adulți. Observația finală a președintelui Iepure: „Iubim tinerii Bisericii și iubim templul. Așteptăm cu nerăbdare 2025!”.
