Episcopii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu sunt clerici de profesie; nu li se cere să dețină o diplomă în teologie și slujesc o perioadă limitată de timp. Însă membrii Bisericii își cinstesc și își respectă episcopii, deoarece ei cred că episcopii sunt chemați de Dumnezeu pentru a-i conduce.
Ce este un episcop?
Episcopul este conducătorul unei congregații locale numită episcopie. Președinții de ramuri conduc congregații mai mici numite ramuri. Episcopul și cei doi consilieri ai săi alcătuiesc episcopatul, sau consiliul de conducere al unei episcopii. Potrivit unui manual al Bisericii, „episcopatul răspunde de toți membrii episcopiei, de toate organizațiile și activitățile episcopiei”.
Responsabilitățile episcopului
Îndatoririle episcopului sunt similare cu cele ale unui pastor, preot sau rabin, însă episcopii nu sunt remunerați și petrec multe ore pe săptămână slujind în Biserică, păstrând un echilibru între viața de familie și o slujbă cu normă întreagă. Episcopii supraveghează toate nevoile spirituale, sociale și temporale ale membrilor din congregația lor, în timp ce gestionează îndatoririle administrative. De exemplu, episcopii organizează adunări de preaslăvire, supraveghează toate organizațiile episcopiei și toți membrii consiliului, gestionează acțiunile de bunăstare și sfătuiesc membrii în ceea ce privește nevoile lor spirituale și temporale.
Îndeplinirea acestei însărcinări poate fi „copleșitoare”, spune episcopul David Newell din Eskilstuna, Suedia. „Desigur, te simți copleșit și, probabil, nepotrivit pentru însărcinare”, explică episcopul Newell, „însă accepți chemarea, deoarece crezi că Domnul te va susține și te va ajuta să slujești mai bine decât a-i face-o singur”.
Victoria și Ben Dearnley din Manchester, Anglia, spun că episcopul lor le-a „îmbunătățit viața peste măsură”, sprijinindu-i în momente grele. „În timpul greutăților recente, episcopul nostru s-a asigurat că ne doream să fim întăriți atât fizic, cât și spiritual. El ne-a ridicat când speranța părea pierdută și s-a rugat pentru noi când tăria noastră era slăbită.”
Scopul episcopului este de a ajuta membrii în acțiunile lor de a-L urma pe Isus Hristos, inclusiv faptul de a-i ajuta pe cei care au greșit și pe cei care se confruntă cu încercări ale vieții.
„Îmi aduc aminte de un moment în care am fost primul vizitator al unui cuplu după ce fiul lor s-a născut mort. Oare ce aș fi putut să le spun?”, a spus episcopul Newell. „Exprimarea dragostei mele și a dragostei Salvatorului a fost suficientă.”
Episcopul James Holt din Manchester, Anglia, spune că cea mai grea parte a responsabilității sale este „atunci când oamenii iau hotărâri greșite care le provoacă durere lor sau altora. Credem în libertatea de a alege, prin urmare vedem oamenii făcând alegeri greșite și alegeri bune”.
Nicu Jigolea, președinte de ramură, sau conducător, al unei congregații mai mici din România confirmă acest lucru. „Cea mai grea parte a chemării mele este să văd oamenii făcând alegeri greșite și, prin urmare, nu se pot bucura de binecuvântările lui Dumnezeu.”
Faptul de a ajuta membrii Bisericii prin intermediul pocăinței este o parte importantă a responsabilității unui episcop. Episcopul Daniel P. Daetwyler din Berna, Elveția, explică faptul că nu judecă membrii pe care îi ajută pentru că simte dragostea lui Dumnezeu pentru ei. „Pot să simt bucuria Salvatorului pentru toți cei care vor să se pocăiască și să se apropie mai mult de El. La început, am fost uimit de acest lucru, deoarece, ca oameni, tindem să fim dezamăgiți de comportamentele care nu corespund așteptărilor noastre. Însă nu și Domnul. Simt bucuria Lui pentru fiecare dintre copiii Săi care vine la El.”
Procesul alegerii unui episcop
Episcopii nu fac campanie pentru conducere. Conducătorii regionali, numiți președinți de țăruși, recomandă nume Primei Președinții a Bisericii. După ce numele sunt aprobate, președintele de țăruș întreabă potențialul episcop dacă va accepta responsabilitatea și îi cere soției episcopului să-l susțină.
Într-un manual al Bisericii este explicat: „Conducătorii caută îndrumarea Spiritului pentru a stabili pe cine să cheme. Ei au în vedere demnitatea necesară pentru a primi respectiva chemare. Ei au în vedere și circumstanțele personale ale membrului sau cele ale familiei sale. Fiecare chemare trebuie să fie de folos oamenilor cărora li se slujește, membrului și familiei membrului”.
Conducerea locală se schimbă aproximativ la fiecare cinci ani și, astfel, vecinii pot deveni episcopi foarte repede. Episcopul Holt își amintește că, atunci când a fost anunțat ca episcop, „s-a auzit un suspin printre membrii congregației. Știam ce simțeau! Am fost îngrijorat și temător, deoarece nu știam cu adevărat ce avea să urmeze. Este o responsabilitate atât de copleșitoare, încât mă întreb constant dacă mă pot ridica la înălțimea încrederii pe care Domnul o are în mine”.
După ce un episcop este ales, numele său este citit în fața congregației locale. Apoi, membrii își pot arăta susținerea pentru noul episcop, ridicând mâna. Însă, ridicarea mâinii pentru a susține pe cineva nu reprezintă votarea sa în funcție, ci o dovadă de încredere că persoana respectivă este chemată de Dumnezeu.
Jiri Cerven, din Republica Cehă, spune că își susține episcopul „întrebându-l mereu dacă are nevoie de ajutor. Ridic mâna când este nevoie de susținere. Ca familie, ne rugăm zilnic pentru bunăstarea lui”.
Când episcopii sunt eliberați, mulți membri ai Bisericii încă fac referire la ei ca „episcop”, deși acestora li se oferă noi însărcinări pentru a sluji în congregație. „Sper ca, atunci când voi fi eliberat, să primesc chemarea la care visez și să fiu conducător al clasei de creșă pentru cei doi copii mici ai mei”, spune episcopul Paul Jared Brooks din Manchester, Anglia.
Cum slujesc acum episcopii în Europa
În prezent, în Zona Europa slujesc peste 1.200 de episcopi. În timp ce fiecare țară are o limbă și o cultură diferită, majoritatea episcopilor sunt de acord că îndatoririle lor sunt similare. Episcopul Francisco Javier Moldes Calvelo din Madrid, Spania, a spus: „Presupun că a fi episcop în Spania nu este diferit de a fi episcop în orice altă țară. Orice episcop de oriunde în lume va trebui să lucreze pentru a ajuta, a ridica și a inspira copiii Tatălui nostru Ceresc”.
Pentru a ajuta membrii din congregația sa, episcopul Holt încearcă să urmeze voia lui Dumnezeu. „Treaba mea este doar să îndeplinesc rolul pe care El vrea să-l îndeplinesc în viața unei persoane și să ascult Spiritul. Pur și simplu încredințez restul în mâinile Sale.”
Ca parte a îndatoririlor lor, episcopii și consilierii lor desfășoară, de asemenea, interviuri periodice cu membrii în vârstă de peste 11 ani. Scopul interviurilor este ca episcopatul să-și cunoască congregația și să înțeleagă devotamentul unei persoane față de Biserică și de învățăturile ei.
„În fiecare interviu, simt că Domnul vrea să progresez în viața mea și să slujesc mai bine în chemarea mea”, explică Maria Stoica din România. „Începem cu o rugăciune pentru a invita Spiritul Domnului să fie cu noi și, apoi, el îmi adresează câteva întrebări simple cu privire la bunăstarea mea spirituală. Toate întrebările sunt simple și mă fac să-mi deschid sufletul acolo unde am îngrijorări.”
Fiind toată viața membră a Bisericii, am avut parte de multe «interviuri cu episcopul» și pot asigura pe oricine că sunt interviuri ale dragostei și bunăstării pentru fiecare în parte”, explică Laura Shuttleworth, din Manchester, Anglia. „Episcopii sunt oameni normali, oameni ca tine și ca mine… așadar, aveți încredere în Domnul și aveți încredere în episcopul vostru.”
Episcopii doresc să ajute, explică episcopul Calvelo. „Vă rog, nu purtați singuri povara păcatelor, încercărilor sau dificultăților”, spune dânsul. „Episcopul este o persoană în care oamenii pot avea încredere, față de care pot fi sinceri și își pot deschide inima; fără îndoială, episcopul lor vrea să-i ajute.”
În experiența sa, episcopul Calvelo spune că episcopii își iau în serios chemarea și slujesc cu dragoste. „Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit vreodată un conducător care să fie orgolios cu chemarea sa, care să se laude și să-și dorească să exercite o conducere sau o autoritate nedreaptă asupra oamenilor. De fapt, toți conducătorii pe care i-am întâlnit și-au înțeles chemarea ca fiind o responsabilitate uriașă.”
Episcopul Daetwyler spune că primirea chemării de episcop este ca și cum viața ta ar fi privită prin lupă. „Membrii episcopiei tind să observe fiecare cuvânt și acțiune foarte îndeaproape, ceea ce face ca biruirea slăbiciunilor noastre să fie o provocare. Episcopul este o persoană ca toată lumea, cu tot felul de imperfecțiuni. Cu toate acestea, odată cu chemarea noastră am acceptat, de asemenea, responsabilitatea de a le sluji și a-i iubi necondiționat pe semenii noștri.”
Episcopul Brooks recunoaște că episcopii nu sunt perfecți. „Nu poți fi un episcop perfect. Poți fi unul destul de bun, dar întotdeauna vei face lucruri în mod greșit, vei rata ocazii de aur și vei uita lucruri.” Însă, în pofida imperfecțiunilor, a spus dânsul, episcopii fac tot posibilul să contribuie la întărirea comunităților lor. „Faptul de a fi episcop m-a făcut să înțeleg că Biserica este condusă de oameni obișnuiți care încearcă să facă lucruri extraordinare cu autoritatea extraordinară care le-a fost dată.”
Episcopii din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă slujesc ca voluntari. Ei nu sunt perfecți, dar membrii Bisericii prețuiesc conducerea lor, având încredere că sunt chemați de Dumnezeu.