Sunt întotdeauna mișcat de relatarea din Cartea lui Mormon despre Salvator, care s-a arătat oamenilor de pe meleagurile americane, după învierea Sa care a avut loc în emisfera estică. El i-a învățat despre importanța ispășirii în planul lui Dumnezeu, despre binecuvântările ce provin din respectarea poruncilor și despre importanța legămintelor și rânduielilor. El le-a slujit lor, unul câte unul, din punct de vedere spiritual (1).
Domnul a stat cu ei doar câteva zile, dar impactul vizitei Sale a persistat mai bine de două secole. „Și nu erau nici un fel de conflicte și certuri între ei, iar fiecare om se purta cu dreptate față de celălalt. Și ei au avut toate lucrurile în comun; de aceea, nu erau nici bogați și nici săraci, nici subjugați și nici liberi, ci cu toții erau liberi și părtași ai darului ceresc… Și cu siguranță nu a putut să fie nici un popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu. Nu era nici un tâlhar sau ucigaș; și, de asemenea, nu era nici un lamanit sau vreun fel de -iți; ci ei cu toții erau ca unul singur, copiii lui Hristos și moștenitorii împărăției lui Dumnezeu. Și cât erau ei de binecuvântați! Căci Domnul i-a binecuvântat pe ei în toate faptele lor” (2).
Ce ar fi putut să provoace această schimbare și să aibă aceste efecte de atât de lungă durată? Răspunsul este simplu și, totuși, profund. Învățăturile Domnului și ale Evangheliei Sale au pătruns în inima lor, ei au dat deoparte omul firesc și au devenit ucenici ai lui Isus Hristos. Ei aveau numele Domnului înscris în inima lor (3) și au dezvoltat spiritul unui popor al Sionului, ca în zilele lui Enoh.
Din păcate, trăim într-o lume care sărbătorește individualismul, în care neînțelegerile și faptul de a avea opinii puternice sunt considerate o exprimare a entuziasmului. Chiar și noi, în calitate de membri ai Bisericii, nu suntem întotdeauna imuni la aceste evoluții. În mod deosebit, pandemia a adus încercări deosebite pentru episcopiile și familiile noastre. În unele cazuri, am început să ne definim ținând cont de diferențele dintre noi, precum oamenii din Cartea lui Mormon, și ne-am creat proprii -iți. Evanghelia lui Isus Hristos și spiritul Sionului ne ajută să biruim aceste diferențe.
Schimbarea pozitivă începe cu fiecare dintre noi și cu dorința noastră de a contribui în mod personal
„Sionul este Sionul datorită caracterului, atributelor și credinței cetățenilor lui. Aduceți-vă aminte, că «Domnul l-a numit pe poporul Său Sion pentru că era într-o singură inimă și într-un singur gând și trăia în dreptate; și nu existau săraci printre ei» (4). Dacă dorim să clădim Sionul în căminele, ramurile, episcopiile și țărușii noștri, noi trebuie să ne ridicăm la acest standard… Nu putem aștepta până vine Sionul pentru ca aceste lucruri să se întâmple – Sionul va veni numai dacă ele se întâmplă.” (5)
Așadar, ce înseamnă pentru mine acest lucru în termeni practici? De unde încep dacă doresc să birui diferențele și să am un sentiment de unitate?
În anul 1872, profetul Brigham Young le-a oferit sfinților un memento important care este, probabil, mai relevant astăzi decât oricând. El a spus: „Stați! Așteptați! Când vă treziți dimineața, înainte de a vă permite să mâncați o îmbucătură de mâncare… îngenuncheați înaintea Domnului, rugați-L să vă ierte păcatele și să vă protejeze pe parcursul zilei, să vă apere de ispită și de tot ce este rău, să vă îndrume pașii pe calea dreaptă, pentru a face ceva în acea zi care să fie benefic pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Aveți timp să faceți aceste lucruri?” (6).
Schimbarea pozitivă începe cu fiecare dintre noi și cu dorința noastră de a contribui în mod personal, de a fi într-o inimă și o minte, de a trăi în neprihănire și de a ne păsa în mod conștient de cei săraci și aflați la nevoie. Cheia este faptul de a-L face pe Domnul aliatul nostru în toate aceste lucruri, clădind pe credință, speranță și caritate. „Sion este întemeiat și înflorește pentru că viețile și lucrările cetățenilor lui sunt inspirate de Dumnezeu. Sionul nu este un dar, ci există datorită faptului că oameni virtuoși care fac legăminte se adună și îl clădesc.” (7)
1. - 3. Nefi 11, introducere
2. - 4 Nefi 2, 3, 16-18
3. - Mosia 5:12
4. - Moise 7:18
5. - D. Todd Christofferson, Vino-n Sion, Conferința Generală, octombrie 2008
6 - Keith B. McMullin, Veniți în Sion! Veniți în Sion!, Conferința Generală, octombrie 2002
7 - Keith B. McMullin, Veniți în Sion! Veniți în Sion!, Conferința Generală, octombrie 2002