„Când eram mică, eram foarte activă în participarea mea la biserică”, a explicat sora Erika Szep din Cluj-Napoca. „În copilărie, mergeam la o biserică reformată și fusesem o membră activă. Îmi plăcea să merg la biserică, erau mulți alți copii și făceam multe activități. Îmi plăcea mai ales să merg cu cortul cu grupuri de persoane de la biserică”.
Dar, când a venit revoluția în 1989, spre marea ei dezamăgire, a spus ea, „preotul a început să vorbească doar despre politică, politică, politică. Părea că nu se mai vorbea despre Isus, se vorbea doar despre faptul că maghiarii nu aveau un glas. Fiecare duminică nu a devenit nimic altceva decât politică”.
”Am fost atât de deranjată. Am vrut să pun un bilet în cutia cu donații de la biserică pentru a spune: «Vă rog să nu mai vorbiți despre politică. Vin la biserică să aud despre Dumnezeu». Nu mi-a plăcut acest lucru, așa că, la vârsta de 14 ani, am încetat să merg la biserică. Dar, în scurt timp, mi-am dat seama că-mi era dor de biserică, de oameni și de faptul de a auzi despre Dumnezeu. M-am simțit singură mult timp”.
„Am fost botezată în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă când aveam 28 de ani și locuiam în Portugalia, iar partea cea mai bună pentru mine a fost că mă simțeam ca acasă. Era ca și cum mi-aș fi amintit partea bună a copilăriei mele.”
„Totul în legătură cu Biserica mi s-a părut atât de confortabil – cu excepția unui singur lucru: mi-a fost atât de greu să încep să port fuste și rochii! Înainte de a mă alătura Bisericii, purtam doar blugi. Când m-am dus la biserică în acea primă dimineață după ce am fost botezată, am purtat o rochie și m-am simțit foarte ciudat”. Râzând, ea și-a adus aminte: „Eram atât de îngrijorată că cineva mă va vedea într-o rochie și se va întreba ce s-a întâmplat”.
Erika era necăsătorită când a fost botezată și locuia în străinătate, așa că niciunul dintre membrii familiei ei nu știa că fusese botezată. Pentru ea, a fost mai ușor, într-un fel, să rămână credincioasă și activă la început, deoarece ea învăța să accepte noul ei legământ. „Sunt o persoană foarte loială.” Ea a explicat: „Dacă dau cuvântul meu cuiva, atunci îl țin. Așadar, când am făcut un legământ cu Isus Hristos, a trebuit să-l țin. Era simplu. Datorită acelui legământ am continuat să merg la biserică atunci și de aceea încă mai vin la biserică acum. Atât de mulți oameni uită importanța acelui legământ. Uităm lucrurile importante prea ușor. Nu avem bilet către cer doar pentru că am fost botezați.”
Ea și-a adus aminte: „În Portugalia, lucram la mare la restaurant și a trebuit să lucrez multe duminici, așa că, în acei câțiva ani, nu eram cu adevărat ceea ce se putea numi activă din cauza programului meu de lucru, dar nimeni și nimic nu putea să-mi schimbe părerea despre veridicitatea Evangheliei. Eram fermă în angajamentele mele, chiar dacă nu puteam merge la biserică în fiecare săptămână”.
Botezul a fost cel mai important lucru în legătură cu Biserica pentru sora Szep. „La început, nu mi-a păsat de Cartea lui Mormon, m-am grăbit să mă botez în cazul în care mi se întâmpla ceva. De fapt, faptul de a fi botezată a fost ce a contat cel mai mult pentru mine.” Ea a spus: „Înainte de a fi botezată în această biserică, credeam că a fi botezat însemna doar să-ți muți calitatea de membru de la o religie la alta, dar, apoi, am învățat ce înseamnă cu adevărat botezul. Când misionarii mi-au explicat adevăratul înțeles al legământului făcut la botez, am știut că trebuia să fiu botezată cu adevărat. Am vrut să o fac în mod corect și din motivul corect. Voiam să fiu botezată imediat”.
Mergând mână în mână cu noua ei cunoaștere despre importanța botezului a fost ideea, la fel de nouă pentru ea, a libertății de a alege și a faptului că noi putem alege și suntem responsabili pentru alegerile pe care le facem. „Doctrina libertății de a alege mi s-a părut atât de importantă. Știam că trebuia să fac alegerea corectă și aceea era să fiu botezată cât mai curând posibil. Apoi, aveam să-mi folosesc libertatea de a alege pentru a continua să învăț despre Evanghelie și Biserică. Libertatea de a alege este atât de importantă, deoarece este modul în care Tatăl Ceresc ne ajută și ne permite să învățăm. El este părintele perfect.”
„Când eram mică, mă rugam întotdeauna pentru îndrumare și claritate și să nu mă rătăcesc. Sunt atât de recunoscător că Tatăl Ceresc a răspuns la acea rugăciune!” Cu câteva lacrimi în ochi, ea a adaugat: „Dacă ar fi să trimit o scrisoare misionarilor care m-au botezat, nu știu dacă există cuvinte pentru a-mi exprima cu adevărat recunoștința. Este ca și cum ai câștiga la loterie. Când am fost botezată, știam că făcusem un lucru bun, dar nu mi-am dat seama cât de bine era sau cât de bine avea să fie. Acum că sunt mai în vârstă și cred că mai înțeleaptă, am o legătură mai puternică cu Tatăl Ceresc, dar recunosc binecuvântări pe care nu le-am văzut atunci. Și binecuvântările sunt atât de mari și sunt atât de multe! A nu avea Biserica în viața mea este de neimaginat”.
Unul dintre lucrurile pe care le-a învățat din timpul petrecut în Biserică este cât de mult se poate bizui pe Tatăl Ceresc să o ajute. „Dumnezeu poate rezolva totul. Știu aceasta! Cred că, atunci când ceva nu merge bine în viața ta este pentru că TU nu ai făcut ceva în legătură cu aceasta. Nu ești sincer cu tine însuți pentru a te uita la sursa problemei tale.”
Ea a continuat cu tărie: „Avem libertatea de a alege pentru a ne rezolva problemele și trebuie să ne folosim libertatea de a alege pentru a ne ajuta pe noi înșine. Facem tot ce putem și, apoi, ne bizuim pe Dumnezeu pentru a rezolva ceea ce noi nu putem. Acesta este modul în care funcționează ispășirea Sa”.
Ca exemplu al modului în care trebuie să fim onești cu noi înșine cu privire la rezolvarea unei probleme și, apoi, să ne bazăm pe Dumnezeu, ea vorbește despre chemarea ei de învățătoare la seminar.
„La început, mi-a fost atât de teamă să predau la seminar. Știam că aveam multe de învățat din scripturi. Dar știam, de asemenea, că lipsa mea de cunoștințe era partea mea din problemă. Așa că am investit mai mult timp în învățare și studiu. Am studiat mult. Pregăteam o lecție despre harul lui Dumnezeu și până atunci nu mă gândisem niciodată cu adevărat la harul lui Dumnezeu și era ca și cum această lumină s-a aprins în capul meu și am știut că Cerul îmi dădea ocazii de a învăța și de a crește în timp ce studiam ce să predau.”
„Mi-am făcut partea – aceea de a studia mai mult și, apoi, El Și-a făcut partea, aceea de a mă învăța pe mine, astfel încât să pot preda, apoi, ceea ce învățasem.”
Ca soție, mamă, învățătoare și membră a Bisericii, Erika Szép poate vedea în doctrina libertății de a alege modul în care Dumnezeu modelează creșterea și învățarea noastră.
„Domnul mi-a răspuns la rugăciuni și a făcut miracole pentru ca eu să am ocazia să învăț și să cresc. El face imposibilul posibil. El oferă întotdeauna, întotdeauna o cale!'