Mesaj din partea conducătorilor zonei
Vârstnicul Paul V. Johnson
Primul consilier, Preşedinţia zonei Europa
În timpul vieţii pe pământ noi ne străduim să fim mai asemănători Tatălui nostru Ceresc şi Fiului Său, Isus Hristos. Noi vrem să învăţăm mai multe despre Ei şi vrem să trăim aşa cum Ei şi-ar dori ca noi să trăim. Noi vrem să fim sanctificaţi sau sfinţiţi deoarece ei sunt sfinţi. Un mare ajutor în încercarea noastră de a deveni mai sfinţi este ziua de sabat. Sabatul a fost făcut pentru noi (Marcu 2:27) pentru a ne ajuta şi a ne binecuvânta în vieţile noastre. Nouă ni s-a poruncit să „[ne amintim] de ziua de sabat ca să o [sfinţim]” (D&L 68:29). Când ţinem ziua de sabat sfântă noi suntem sfinţiţi.
Care este rolul pe care îl joacă ziua de sabat în procesul nostru de a deveni sfinţi? Domnul a spus că noi putem să ne păstrăm neîntinaţi de lume dacă mergem la casa de rugăciuni şi oferim sacramentele noastre în ziua Sa sfântă (D&L 59:9). Să ne păstrăm neîntinaţi de lume poate părea o invitaţie, dar este de asemenea și o binecuvântare enormă care vine ca rezultat al ţinerii zilei de sabat sfântă. A fi sfânt înseamnă, în parte, a fi curat şi a nu avea petele sau murdăria lumii în vieţile noastre este un pas mare spre sfinţenie.
O parte importantă în a rămâne curat este rânduiala împărtăşaniei. În timp ce luăm din împărtăşanie cu demnitate ne este promis că noi „[putem avea] totdeauna Spiritul Său cu” noi (D&L 20:77). Spiritul ne sfinţeşte sau ne curăţă (3 Nefi 27:20).
Noi devenim sfinţi în timp ce învăţăm mai multe despre Salvator şi trăim aşa cum a trăit El. Noi învăţam mai multe despre El în timp ce participăm la adunări şi cursuri şi în timpul studiului personal şi al preaslăvirii din ziua de sabat.
Noi devenim, de asemenea, sfinţi în timp ce ne concentram mai mult asupra altora aşa cum a făcut Salvatorul când era pe pământ. În timp ce ne îndeplinim chemările noi slujim altora. Noi putem să aducem un prieten la adunările bisericii noastre sau în căminele noastre şi să împărtăşim cu el binecuvântările Evangheliei. Noi ne putem întinde braţele spre strămoşii noştri căutându-i şi pregătindu-ne să îi ajutăm să primească rânduielile din templu. Putem întări legăturile dintre membrii familiei noastre care sunt în viaţă şi îi putem binecuvânta pe alţii arătându-le dragostea noastră faţă de ei.
Preşedintele Russell M. Nelson a explicat că ziua de sabat ne oferă „… cu adevărat un răgaz de la rigorile vieţii de zi cu zi şi ocazia de a ne reîmprospăta fizic şi spiritual” (Liahona, mai 2015).
Preşedintele Nelson a explicat, de asemenea, că atitudinea şi conduita lui din ziua de sabat constituie un semn dintre el şi Tatăl său Ceresc. În loc de a avea liste cu lucruri pe care să le facă şi lucruri pe care să nu le facă, el a spus: „Când am fost nevoit să decid dacă puteam face o anumită activitate în ziua de sabat, mă întrebam pur şi simplu: «Ce semn doresc să îi dau lui Dumnezeu?». Această întrebare a făcut ca deciziile mele în ceea ce priveşte ziua de sabat să fie clare” (Liahona, mai 2015).
„Când o naţiune devine neglijentă în ţinerea sabatului, toate aspectele vieţii sunt afectate, iar viaţa ei religioasă decade” (Ghidul pentru scripturi, ziua de sabat). Acest principiu nu se aplică numai naţiunilor, ci şi indivizilor. Când o persoană devine neglijentă în ţinerea zilei de sabat, toate aspectele vieţii lui sau ale ei sunt afectate iar viaţa lui sau a ei spirituală decade. Dar dacă ţinem ziua de sabat sfântă, toate aspectele vieţii noastre sunt afectate într-un mod pozitiv iar noi devenim mai sfinţi.
Ce mare binecuvântare este ziua de sabat! Într-o lume plină de provocări şi decăzută, Domnul ne-a oferit o zi pe care, dacă o ţinem cu adevărat sfântă, nu va fi doar desfătare (Isaiah 58: 13-14), dar ne va ajuta să devenim sanctificaţi – sfinţi în faţa Domnului.