Ca ucenici ai Domnului depunem mărturie despre ispăşirea Salvatorului.

Elder Russell M. Nelson
Of the Quorum of the Twelve Apostles

Unul dintre cele mai importante fragmente scripturale se află în Matei 28:6: „Nu este aici; a înviat”. Rostită de mesageri cereşti lângă un mormânt gol, prin această declaraţie ni se spune că Domnul Isus Hristos a biruit moartea prin ispăşirea şi învierea Sa. Mai târziu, El a apărut apostolilor Săi şi a poruncit ucenicilor Săi să declare lumii mărturia lor că El trăieşte.

Ca ucenici ai Domnului Isus Hristos în aceste zile din urmă, nouă ni s-a poruncit, de asemenea, să depunem mărturie despre realitatea ispăşirii şi învierii Salvatorului.

Această perioadă a Paştelui ne oferă fiecăruia prilejul de a descoperi sacrificiul Său, de a îmbrăţişa învăţăturile Sale şi a împărtăşi bucuria Sa

Să descoperim sacrificiul Său

În perioada primului Paşte, cu două milenii în urmă, Domnul a trecut printr-o suferinţă de nedescris în Grădina Ghetsimani şi pe cruce luând asupra Sa păcatele şi durerile întregii omeniri. Trădat de cineva pe care El l-a numit prieten, El a fost arestat, biciuit, batjocorit şi răstignit.

Salvatorul Însuşi ne-a spus că acest măreţ sacrificiu avea un scop:

„Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi;

Dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca şi Mine;

Suferinţe care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toţi, să tremur de durere şi să sângerez din fiecare por şi să sufăr atât în trup, cât şi în spirit şi aş fi dorit să nu fiu obligat să beau paharul amar şi apoi să dau înapoi.

Cu toate acestea, slavă Tatălui, am băut şi am terminat tot ce am pregătit pentru copiii oamenilor” (D&L 19:16-19).

Pe măsură ce descoperim, prin rugăciune şi studiu atent, impactul pe care misiunea Sa din viaţa muritoare îl are asupra noastră, Duhul Sfânt ne poate învăţa şi depune mărturie despre importanţa eternă a ispăşirii.

Să îmbrăţişăm învăţăturile Sale

Prin prisma înţelegerii pe care ne-o aduce descoperirea puterii ispăşirii Sale, ne întrebăm, aşa cum au făcut iudeii din vechiul Ierusalim: „Ce să facem?”. Apostolul Petru le-a spus că trebuia să fie botezaţi. „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi” (vezi Faptele apostolilor 2:37-41). În acelaşi fel, şi noi trebuie să îmbrăţişăm învăţăturile Salvatorului.

Într-adevăr, îmbrăţişarea învăţăturilor Sale – şi ajutorarea altora să facă aceasta – reprezintă marea lucrare a acestor zile din urmă. Acesta este motivul pentru care avem misionari; acesta este motivul pentru care avem temple – pentru a aduce copiilor credincioşi ai lui Dumnezeu plenitudinea binecuvântărilor ispăşirii. De aceea noi răspundem chemării Domnului. Când înţelegem ispăşirea pe care El a făcut-o din proprie voinţă, orice sacrificiu pe care am gândi că l-am putea face este complet pus în umbră de sentimentul de recunoştinţă pentru privilegiul de a-I sluji.

Să împărtăşim bucuria Sa

În timpul scurtei Sale slujiri pe continentul american, Salvatorul a observat că nefiţii descoperiseră sacrificiul Său şi îmbrăţişaseră învăţăturile Sale şi le-a spus: „Binecuvântaţi sunteţi voi datorită credinţei voastre. Şi acum iată, bucuria Mea este deplină” (3 Nefi 17:20). Când urmăm acest tipar de a descoperi puterea ispăşirii Salvatorului şi a îmbrăţişa învăţăturile Sale, noi trăim bucuria care rezultă din efortul de a fi mai asemănători Lui. Când facem aceasta, evident că dorim să ne împărtăşim bucuria acelora pe care îi iubim invitându-i să descopere sacrificiul Său, să îmbrăţişeze învăţăturile Sale şi să ia parte la bucuria Sa.

Pentru a lua parte la bucuria acestui Paşte, vă rugăm să accesaţi http://HeLives.mormon.org pentru a viziona un videoclip impresionant şi a vă împărtăşi mărturia despre Salvator, folosind hashtagul #BecauseHeLives.

La fel ca acei mesageri cereşti de la jumătatea timpului, şi noi declarăm: „Nu este aici; a înviat”. El trăieşte! Şi, pentru că El trăieşte, noi putem avea „pace în această lume şi viaţă veşnică în lumea care va veni” (D&L 59:23).