Misionarii au bătut la ușa lui Gheorghe Isopescu în anul 2005. Din cealaltă parte a apartamentului, dânsul și-a strigat soția, întrebând-o cine era la ușă. Dânsa a răspuns că erau niște persoane de la o biserică și l-a întrebat dacă dorea să vorbească cu ei, pentru că ea nu voia.
Dânsul a dorit și, când au intrat în casă, s-a gândit: „Uau! Ei sunt aproape asemenea îngerilor! Chiar există îngeri?”. Conversația care a urmat cu acei doi tineri misionari din Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă i-a schimbat viața fratelui Isopescu pentru totdeauna. „Acei misionari au fost uimitori! Mi-au dat broșura despre Joseph Smith și mi-au spus că ar trebui să o citesc și că se vor întoarce a doua zi și vom vorbi despre gândurile mele despre aceasta.”
Dânsul a citit broșura de trei ori înainte ca ei să se întoarcă a doua zi. Prima dată când a citit-o a ajuns la partea în care Joseph Smith a vrut să știe care biserică este adevărată. Gheorghe a închis broșura și s-a gândit: „Vreau să știu și eu aceasta!”. Când a deschis din nou broșura, a citit că niciuna dintre ele nu era adevărată. „La acea vreme”, a spus dânsul, „eram, ca majoritatea, membru al Bisericii Ortodoxe. Nu îmi plăcea și nici nu eram de acord cu ceea ce propovăduia, dar era cam singura biserică din jur și aproape toată lumea mergea acolo, așa că faptul de a citi că nu exista o biserică adevărată avea, într-un fel sens”.
A terminat de citit broșura și, apoi, a luat-o de la capăt, a terminat-o din nou și, apoi, a citit-o a treia oară. „Am simțit o legătură puternică cu povestea lui Joseph Smith. Nu știam cum să-i spun atunci, dar de fiecare dată când terminam broșura, aveam același sentiment puternic. Acum știu că era influența Duhului Sfânt spunându-mi că este adevărată. Știam că Joseph Smith făcuse bine să pună întrebări și știam că trebuia să adresez aceeași întrebare. M-am gândit: «Uau, vreau să știu cum să pun întrebări așa cum a făcut el!»”. Când misionarii s-au întors în acea seară, dânsul le-a adresat o întrebare: „Ce trebuie să fac pentru a învăța mai mult?”.
S-a întâlnit cu misionarii timp de aproximativ două luni și jumătate, i-a plăcut să vorbească cu ei, dar i-a fost greu să meargă la biserică. „Nu prea simțeam că vreau să merg la biserică. Alcoolul și fumatul cam reprezentau o problemă și nu credeam că aș putea face ceva ca ele să nu mai facă parte din viața mea.”
Misionarii au fost răbdători și, de-a lungul următoarelor câteva săptămâni, l-au ajutat să înțeleagă că, rugându-L pe Tatăl Ceresc în rugăciune, putea să renunțe la acele obiceiuri nesănătoase. „Nu prea avea sens pentru mine că mă poate ajuta să fac ceva atât de greu, dar știam din Biblie că făcuse și alte minuni, așa că, într-o zi, am hotărât să încerc și am avut sentimentul că aș putea să renunț, cu adevărat, la țigări.”
În următoarele șase săptămâni a lucrat și s-a rugat să renunțe la fumat. „Unele zile au fost mai grele decât altele, dar am continuat să încerc. Apoi, într-o zi, datorită rugăciunilor mele, am simțit Spiritul spunându-mi că voi putea să mă las de fumat chiar în acea zi. Și am reușit!”
Fratele Isopescu este acum președintele Isopescu, președintele ramurii Oradea. Dânsul își depune mărturia cu glas puternic că „Dumnezeu ne cunoaște. El cunoaște toate problemele noastre, punctele noastre forte și slăbiciunile noastre și știe când încercăm și când am făcut și am învățat suficient.
Dânsul a continuat: „Au fost trei miracole în acele luni care mi-au dovedit că El chiar mă cunoaște”. Primul miracol a fost broșura despre Joseph Smith. Dânsul a explicat râzând: „Nu-mi place prea mult să citesc. Dacă misionarii mi-ar fi dat Cartea lui Mormon de la început, nu aș fi citit-o niciodată. Dumnezeu știa că aveam nevoie de ceva scurt de citit”.
Al doilea miracol a fost ajutorul pe care l-a primit pentru a se lăsa de fumat și băut. Iar al treilea s-a întâmplat prima dată când a venit la biserică. „După aproximativ cinci minute de la sosirea la biserică, m-am gândit: «Uau, nu-mi place aceasta!». Era o adunare de post și mărturii și am rămas acolo doar pentru că eram deja acolo și nu voiam să fiu nepoliticos. Am văzut ce făceau oamenii și m-am gândit că nu am cum să fac așa ceva.”
Dar, apoi, cu aproximativ cinci minute înainte de sfârșitul adunării, misionarii care stăteau lângă el s-au ridicat unul după altul și și-au depus mărturia. Dânsul a spus: „Dintr-o dată nu am mai putut sta pe scaunul meu. Știam că și eu trebuia să fac aceasta. Nu am vrut cu adevărat, dar apoi am făcut-o. Chiar mi-am depus mărturia! Primele cuvinte care mi-au ieșit din gură au fost: «Știu că această Biserică este adevărată». Și miracolul a fost că am știut că era, cu adevărat! Acesta a fost al treilea miracol pentru mine”.
I-a luat ceva timp să înțeleagă preoția și modul în care funcționează Biserica, dar nu putea să uite sau să nege faptul că acele trei miracole avuseseră loc și confirmau faptul că Dumnezeu îl cunoștea și îl iubea. Acum, îi place să împărtășească oamenilor Evanghelia și și-a îndeplinit obiectivul de a deveni din ce în ce mai independent la locul lui de muncă, astfel încât să-și poată folosi timpul pentru a ajuta la împărtășirea Evangheliei.
„Sunt foarte fericit să fiu membru al acestei Biserici și sunt, cu adevărat, conștient de miracolele care m-au adus aici. Povestea mea este mult mai cuprinzătoare și plină de multe alte miracole, dar acestea sunt primele trei care m-au făcut să știu că trebuia să fiu la biserică. Vreau ca și alții să știe despre Biserică și ce poate face ea pentru ei.”