În multe țări din întreaga lume, documentarul „Cine crezi tu că ești?” i-a fascinat și i-a determinat să acționeze atât pe telespectatorii serialului, cât și pe participanții la acest serial TV. La transmisiunile acestui serial au participat multe celebrități care au fost emoționate când au fost găsite, cercetate și prezentate povestiri despre strămoșii lor. Această fascinație și stare emoțională sunt interesante, în special în lumina perspectivei Evangheliei. Fără ajutorul genealogilor competenți, aceste celebrități nu ar fi avut o experiență atât de impresionantă.
Cine crezi tu că ești? Cine sunt strămoșii tăi? Părinții mei au fost convertiți la Biserică și Evanghelie. Tatăl meu și mama mea s-au alăturat Bisericii în luna octombrie 1971. În luna februarie 1972, tatăl meu m-a botezat, după ce am împlinit opt ani. Tatăl meu, un convertit la Biserică, foarte credincios, a început să facă cercetări privind istoria familiei cu mult timp în urmă și a făcut munca de întocmire a istoriei familiei pentru multe mii dintre strămoșii noștri. Tatăl meu continuă să lucreze la istoria familiei sale, chiar dacă are vârsta de 83 de ani. Eu tocmai am început să găsesc nume din partea familiei mamei mele. Mama mea a murit în anul 1998 și, deși mare parte din muncă era deja terminată, mai sunt multe de făcut. Țelul meu este ca, de câte ori merg la templu, să văd numele meu, precum și pe al tatălui meu și al soției mele, pe cartonașul pentru rânduieli. Dar, pentru a reuși în această lucrare, trebuie să primesc ajutor, la fel cum am văzut în documentarul, „Cine crezi tu că ești?” Soția mea – genealoagă foarte zeloasă – m-a ajutat să găsesc nume. Fără ajutorul ei, progresul ar fi fost mult mai lent. Dacă sunteți ca mine și ca mulți alții, găsiți pe cineva să vă ajute în această lucrare. Veți îndeplini, atunci, mai mult, veți vedea că strămoșii dumneavoastră sunt găsiți și că munca în templu pentru familia dumneavoastră este făcută. Este minunat să realizezi munca în templu. Este o experiență specială atunci când merg la templu pentru unul dintre strămoșii mei pentru care eu însumi am muncit pentru a-l găsi sau a citi despre el.
Președintele Nelson a ținut o cuvântare minunată în cadrul Conferinței Generale din aprilie 2018 intitulată Revelații pentru Biserică, revelații pentru viața noastră. În cuvântarea dânsului, a spus ceva foarte interesant care a însemnat mult pentru mine: „Nimic nu deschide cerurile cum o face combinația de puritate sporită, supunere exactă, căutarea cu sinceritate, ospătarea zilnică din cuvintele lui Hristos din Cartea lui Mormon și timpul constant alocat templului și lucrării de întocmire a istoriei familiei”.[Subliniere adăugată.] Să-l urmăm pe profet. Să ducem numele strămoșilor noștri la templu.
De-a lungul ultimelor decenii, numărul de temple construite a crescut mult. Având în vedere acest lucru, este important ca dumneavoastră și cu mine să mergem des acolo. O femeie credincioasă din Biserică a venit odată la mine în timp ce slujeam ca președinte de țăruș și mi-a spus că trecuse mult timp de când nu mai fusese la templu. Ea avea sentimente neclare despre templu. I-am spus că nu era nicio problemă. Cunoșteam și alte persoane care avuseseră acest sentiment. Pentru că mergeam des la Templul Stockholm din Suedia, am întrebat-o dacă dorea să ne însoțească timp de o săptămână, dar să participe doar la o sesiune. „O sesiune în fiecare zi”, m-a întrebat foarte surprinsă. „Nu”, i-am spus. „O singură sesiune în timpul întregii săptămâni! Identifică ziua în care crezi că ești cel mai mult atrasă de templu și mergi doar la o sesiune în acea zi. În celelalte zile, poți să te plimbi în jurul templului și să faci lucrurile care te vor face să te simți aproape de Hristos.” Ea a făcut astfel și acest lucru a fost începutul unei schimbări pentru ea și legătura pe care o avea cu templul.
Cine vă poate ajuta să vă găsiți strămoșii? Ce puteți face pentru a merge cu regularitate la templu?
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”[1].
[1]Ioan 3:16