În perioada 10-12 martie 2019, a fost dedicat Templul Roma, primul templu din Italia. În total au fost șapte sesiuni de dedicare, la care au participat membri din diverse țări. Întreaga Primă Preşedinţie şi toți membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli au fost împreună la Roma. Aceasta se crede a fi prima dată în istoria Bisericii când toți cei 15 conducători s-au întâlnit într-un loc din afara Statelor Unite.
Districtele Iași și București au fost desemnate districtului Templului Roma în urmă cu câteva luni și, ca urmare, mulți membri ai Bisericii din România au călătorit la Roma pentru a participa la sesiunile de dedicare. Cele trei sesiuni din data de 10 martie au fost transmise și prin satelit în casele de întrunire desemnate din România.
În data de 9 martie, a avut loc și o adunare de devoțiune pentru tineri, transmisă și în direct în casele de întruniri din România. În cadrul acesteia, sora Wendy Nelson, soția președintelui Russell M. Nelson, a depus o mărturie puternică despre chemarea de profet a soțului ei și a spus că acesta primește deseori revelație. Președintele Nelson i-a invitat pe tinerii din cadrul districtului templului să se pregătească pentru căsătorie, să obțină o educație bună, să se ospăteze zilnic din cuvintele din scripturi, să-și plătească zeciuiala și să-și cintească părinții.
Mărturii ale membrilor care au participat la sesiuni de dedicare a Templului Roma
Președintele Radu Stoica, președintele Districtului Iași
Participarea la dedicarea templului din Roma, la una dintre sesiunile de marți, a fost o experiență remarcabilă și memorabilă. Spiritul Domnului a fost prezent din abundență în timpul ceremoniei de dedicare. În timp ce apostolii au rostit cuvinte inspirate, corul și congregația au intonat imnuri și a fost înălțată rugăciunea de dedicare, am reflectat la rolul templelor în aceste ultime zile, la Salvatorul nostru și dragostea Sa față de noi și la viața mea și unde mă aflu în această călătorie pe pământ. Mi-am luat, apoi, un angajament față de Tatăl Ceresc să fiu mai asemănător Lui și să țin cu mai multă sârguință poruncile lui Dumnezeu și legămintele făcute. Într-adevăr, templul este casa Domnului, un loc în care putem fi învățați poate cel mai mult despre planul salvării și unde ne putem simți cel mai aproape de Tatăl Ceresc.
Sora Dominika Stoica, Ramura Iași
Dedicarea Templului Roma a fost prima dedicare de templu la care am participat. Am fost foarte entuziasmată și recunoscătoare atunci când soțul meu și cu mine am primit bilete pentru a sta în camera celestială, lucru la care nu ne așteptam. Spre surprinderea mea, camera în care am stat era mica și atmosfera din timpul ceremoniei a fost asemănătoare cu cea dintr-un cămin. Faptul de a vedea cinci dintre apostoli intrând în cameră, îmbrăcați în alb, m-a făcut, imediat, să simt puternic Spiritul. În cea mai mare parte a ceremoniei m-am tot gândit cât de norocoasă sunt să pot fi în acel loc, în acel moment. Am simțit, de asemenea, multă recunoștință pentru dedicarea acestui nou templu în Europa, care va binecuvânta viețile membrilor credincioși. Ceea ce ne-a emoționat și mai mult pe toți cei prezenți a fost minunatul cor italian, care ne-a încântat cu repertoriul său. Unul dintre apostoli, la începutul cuvântării sale, a spus că a numărat membrii corului și că erau 14, dar că se auzeau mult mai multe glasuri. Apoi, dânsul a adăugat că este sigur că sunt mult mai mulți membri ai corului de cealaltă parte a vălului.
În timp ce ascultam toate cuvântările și mă gândeam ce ar trebui să învăț, am avut un gând clar sau, mai bine zis, o întrebare. Stăteam acolo și mă simțeam înăltață spiritual și inspirată de puterea imensă a Spiritului și aveam lacrimi în ochi. M-am gândit: „Ce pot face pentru a continua să simt acest entuziasm și energie spirituale când mă întorc acasă?”. Deseori, ne simțim inspirați și luminați după o adunare a Bisericii foarte spirituală, dar, curând după aceea, acel sentiment își pierde din intensitate. Mi-am luat din nou angajamentul față de mine de a avea acel Spirit în mine și de a avea lumina lui Hristos tot timpul, oriunde mă duc și indiferent pe cine întâlnesc.
Președintele Răzvan Pârnău, consilier în Președinția Districtului Iași
Participarea la dedicarea Templului Roma a fost o experiență deosebită pentru mine și familia mea. După ce avionul cu care am călătorit a aterizat la destinație, eu și familia mea am dorit să mergem direct la templu, deși sesiunea la care eram programați era abia a doua zi. Ne-am rătăcit în drum spre templu și am petrecut ceva timp încercând să ne dăm seama care era drumul corect, dar, într-un final, am reușit și am ajuns în locul în care ne doream atât de mult să ajungem. Nu pot să descriu bucuria pe care am simțit-o când am văzut templul. Chiar în momentul în care am ajuns și ne-am îndreptat spre templu, profetul nostru drag, împreună cu alți conducători, ieșeau din templu. Acest moment a fost pentru mine un bun venit la templu chiar din parte profetului nostru drag. Ne-am bucurat foarte mult că am avut această experiență.
În ziua următoare, am participat împreună cu familia mea la o sesiune de dedicare chiar în camera celestială. Fiind atât de aproape de Prima Președinție și unii dintre apostoli, m-am simțit ca la consiliul din cer, când am luat hotărârea de a veni pe pământ. Acest sentiment s-a intensificat atunci când membrii corului au cântat împreună cu congregația imnul de încheiere. Am știut și am simțit că cerul era alături de noi. Întotdeauna templul ne va oferi experiențe spirituale greu de exprimat în cuvinte.
În săptămâna următoare am putut fi alături de fiica mea, Teodora, la prima ei experiență în templu. A fost o experiență de neuitat atât pentru ea, cât și pentru mine. Eu știu că Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți și ne-a pus la dispoziție templul Său sfânt în care putem să facem legăminte cu El, dar putem, de asemenea, să facem rânduieli pentru cei care au trecut dincolo de văl și care așteaptă acest lucru. Suntem atât de binecuvântați că putem să ne întărim ca familii aici pe pământ și că putem fi împreună în eternitate.
Sora Carmen Pârnău, Ramura Brașov
Încă de când am aflat despre dedicarea Templului Roma, eu și familia mea am planificat călătoria noastră la Roma. Așteptarea mi s-a părut lungă, dar, în momentul în care am ajuns în curtea templului, m-am bucurat nespus de mult că momentul atât de mult așteptat sosise. Am avut ocazia să particip la o sesiune de dedicare în camera celestială, iar faptul că am participat împreună cu familia mea a fost o mare binecuvântare pentru mine. A fost o experiență de neuitat, plină de emoții puternice pe care le voi păstra în sufletul meu pentru totdeauna.
În săptămâna care a urmat dedicării, fiica mea a avut ocazia să înfăptuiască botezuri pentru cei morți, iar eu și soțul meu am putut să înfăptuim celelalte rânduieli pentru strămoșii noștri. Am avut, de asemenea, ocazia de a-i duce pe unii dintre membrii familiei mele, care locuiesc la Roma, la Centrul pentru vizitatori și de a le vorbi despre Biserica restaurată. Au fost impresionați de liniștea și pacea pe care le-au simțit în timp ce au făcut un tur al Centrului pentru vizitatori și al împrejurimilor templului. Templul este o binecuvântare în viața noastră și ne dorim ca drumurile noastre la templu să fie cât mai dese.
Sora Teodora Vasile, Ramura Brașov
Când am intrat în curtea templului am simțit o pace și o liniște pe care nu le-am simțit nicăieri în altă parte. A fost prima oară când am intrat în templu. Am participat cu părinții mei la o sesiune de dedicare într-o cameră în care, din ceea ce mi-a spus tatăl meu, voi mai intra atunci când îmi voi primi înzestrarea, adică peste mulți ani. A fost un moment important pentru mine și sunt fericită că am putut să trăiesc această experiență minunată.
În săptămâna următoare, am avut ocazia să fac botezuri pentru cei morți iar, în momentul în care am intrat în templu și am vazut că toți erau îmbrăcați în alb, am simțit puritatea locului în care mă aflam și am simțit cum inima mea s-a umplut de bucurie. Am avut chiar ocazia de a face botezuri pentru strămoșii mei. Emoțiile au fost foarte puternice iar mărturia mea legată de această rânduială sacră a crescut. Eu știu acum că este foarte important ca noi să facem muncă de genealogie, deoarece Domnul dorește ca noi să fim uniți cu familia noastră pentru totdeauna.