În anul 1984, când vârstnicul Dallin H. Oaks a fost chemat în calitate de apostol al Domnului Isus Hristos, dânsul a renunțat la o carieră strălucită în justiția americană și și-a dedicat întrega viață slujirii în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
În prima cuvântare din cadrul conferinței generale în calitate de apostol, dânsul a spus:
„Slujirea este un lucru imperativ necesar pentru cei care Îl preaslăvesc pe Isus Hristos. Pentru ucenicii săi care se întrec pentru a obține poziții importante în împărăția Sa, Salvatorul ne-a învățat: «Și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulți». Cu altă ocazie, El a vorbit despre slujirea celor flămânzi, celor goi, celor bolnavi și celor întemnițați.
Indiferent dacă slujim aproapelui nostru sau lui Dumnezeu, este același lucru. În Mosia 2:17, citim: «Și iată, vă spun aceste lucruri ca voi să puteți învăța înțelepciune; ca voi să puteți învăța că, atunci când sunteți în slujba aproapelui, sunteți numai în slujba Dumnezeului vostru». Dacă Îl iubim, trebuie să ținem poruncile Sale și să hrănim oile Sale. Când ne gândim la slujire, noi ne gândim la a acționa cu mâinile noastre. Dar scripturile ne învață că Domnul privește la gândurile noastre tot așa cum privește și la faptele noastre.
Revelația dată sfinților din zilele din urmă declară că Domnul nu dorește doar faptele copiilor oamenilor, ci «Domnul cere inima și un suflet binevoitor» (D&L 64:34)”.
Nu știu câți dintre noi suntem puși în situația de a ne schimba viața atât de mult pentru a sluji în Biserica Domnului, așa cum a fost în cazul vârstnicului Oaks. Nu știu câți dintre noi ne dorim asta pentru atenție sau pentru vreo poziție importantă. Dar ce știu este că a sluji în Biserica Domnului, a sluji aproapelui și a sluji Domnului ar trebui să fie o bucurie, nu o povară, indiferent de situația în care slujim sau de durata slujirii.
Să slujim în Biserica Domnului înseamnă să acceptăm chemările care ni se oferă și să încercăm să le îndeplinim cât mai bine. Putem să ne îndeplinăm cu succes chemarea studiind îndatoriile noastre și învățând să colaborăm cu alți frați și surori ale căror chemări au legătură cu chemarea noastră.
Atunci când vine vorba de aproapele nostru, președintele Russell M. Nelson ne-a invitat nu doar să slujim, ci și să păstorim. A păstori înseamnă mai mult decât a face un act de slujire. Înseamnă să vedem potențialul din aproapele nostru și să nu îl criticăm atunci când greșește. Să păstorim aproapelui înseamnă și să-l ajutăm atât cu mâinile noastre, cât și cu vorbele noastre.
O altă slujire necesară este faptul de a merge la templu pentru a face legăminte cu Dumnezeu, iar, după aceea, să mergem cât mai des posibil pentru a continua munca pentru cei dragi ai noștri.
Nu știu dacă a face oricare dintre aceste lucruri necesită să facem sacrificii. Probabil că uneori da, uneori nu. Toți suntem diferiți, avem capacități fizice și intelectuale diferite și, mai important, cu toții avem propriile suferințe ascunse și limitări. Dar, dacă ne vom pune cu adevărat încrederea în Dumnezeu, noi vom putea face aceste sacrificii. Și, dacă noi vom fi deschiși progresului și schimbării, vom putea învăța și face lucruri uimitoare.
Invitația pe care doresc să v-o fac, dragi frați și surori, este să vă gândiți la cuvintele vârstnicului Oaks despre slujire și să aflați cât de mult înseamnă slujirea pentru dumneavoastră, cât de mult puteți sau doriți să slujiți și dacă, uneori, când slujirea implică un sacrificiu mai mic sau mai mare, tot veți fi dispuși să slujiți sau veți găsi o scuză pentru a nu sluji. Poate fi un exercițiu dificil și incomod, dar dacă credem în Dumnezeu și în Isus Hristos și dorim să avem parte de salvarea și exaltarea în împărăția Lor, trebuie să respectăm această însărcinare divină oferită de Ei.
În încheiere, mă rog ca Domnul să ne binecuvânteze cu sănătate și putere de muncă, cu dragoste față de cei din jurul nostru, cu multă răbdare și putere de a ierta, dar și cu multă bucurie.