Următorul mesaj de preşedintele Howard W. Hunter a fost publicat prima oară în revista Ensign din septembrie 1994. Anul acesta, pe măsură ce studiem Învățăturile Preşedintelui Hunter, haideţi să ne concentrăm pe cel mai important mesaj al său: acela de a veni la Hristos.
Președintele Howard W. Hunter, 1994-1995
De nenumărate ori de-a lungul slujirii Domnului din viaţa muritoare, El a rostit o chemare care era atât o invitaţie, cât şi o provocare. Lui Petru şi fratelui său, Andrei, Hristos le-a spus: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19). Tânărului bogat care L-a întrebat ce trebuia să facă pentru a avea viaţă eternă, Isus i-a răspuns: „Du-te de vinde ce ai, dă la săraci… [şi] vino şi urmează-Mă” (Matei 19:21). Şi fiecăruia dintre noi, Isus îi spune: „Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze” (Ioan 12:26).
Invitaţia Domnului de a-L urma este făcută individual şi este una personală şi convingătoare. Nu putem oscila pentru totdeauna între două opinii. Fiecare dintre noi trebuie să înfrunte întrebarea crucială: „Cine ziceţi că sunt?” (Matei 16:15.) Salvarea noastră personală depinde de răspunsul nostru la acea întrebare şi de angajamentul nostru faţă de acel răspuns. Răspunsul care i-a fost revelat lui Petru a fost: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu!” (Matei 16:16). Foarte mulţi martori pot oferi acelaşi răspuns prin intermediul aceleiaşi puteri şi mă alătur lor cu umilă recunoştinţă. Dar fiecare dintre noi trebuie să răspundă la întrebare pentru sine – dacă nu acum, atunci mai târziu; pentru că, în ultima zi, fiecare genunchi se va pleca şi fiecare limbă va mărturisi că Isus este Hristosul.
Provocarea noastră este să răspundem corect şi să trăim conform acestor lucruri înainte să fie prea târziu. Din moment ce Isus este cu adevărat Hristosul, ce trebuie să facem noi?
Sacrificiul suprem al lui Hristos va da roade bogate în vieţile noastre pe măsură ce acceptăm invitaţia de a-L urma. Această chemare nu este irelevantă, nerealistă sau imposibilă. A urma un om înseamnă a-l privi sau a-l asculta cu atenţie; a accepta autoritatea lui, a-l considera un conducător şi a te supune lui; a-l sprijini, a-i apăra ideile şi a-l considera un model. Fiecare dintre noi poate accepta această provocare. Petru a spus: „Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21). Aşa cum învăţăturile care nu sunt în acord cu doctrina lui Hristos sunt false, tot aşa o viaţă în care nu este urmat exemplul lui Hristos este îndrumată greşit şi s-ar putea să nu îşi îndeplinească măreţul potenţial destin.
Pentru cei care încă nu au acceptat Evanghelia, a-L urma pe Hristos înseamnă că trebuie să învăţaţi despre El şi să vă supuneţi Evangheliei Lui. Isus însuşi a dat definiţia Evangheliei:
„Acum, aceasta este porunca: Pocăiţi-vă, voi cei de la marginile pământului, şi veniţi la Mine şi fiţi botezaţi în numele Meu pentru ca să puteţi fi sfinţiţi prin primirea Duhului Sfânt, pentru ca să puteţi să staţi fără de pată în faţa Mea în ziua din urmă.
„Adevărat, adevărat vă spun Eu vouă, aceasta este Evanghelia Mea; iar voi cunoaşteţi lucrurile pe care trebuie să le faceţi în Biserica mea; căci lucrurile pe care voi M-aţi văzut pe Mine că le fac, pe acelea trebuie să le faceţi şi voi; căci ceea ce voi M-aţi văzut pe Mine că fac, tot aceea trebuie şi voi să faceţi” (3 Ne. 27:20-21).
Neprihănirea trebuie să înceapă în vieţile noastre individuale. Trebuie să fie inclusă în viaţa de familie. Părinţii au responsabilitatea de a urma principiile Evangheliei lui Isus Hristos şi de a le preda propriilor copii. Religia trebuie să facă parte din viaţa noastră. Evanghelia lui Isus Hristos trebuie să devină influenţa care ne motivează în tot ceea ce facem. Trebuie să ne dăm mai mult silinţa să urmăm măreţul exemplu oferit de Salvator dacă dorim să devenim mai asemănători Lui. Aceasta devine marea noastră provocare.
Rugăciunea noastră zilnică poate foarte bine fi exprimată prin cuvintele imnului:
Mai multă sfinţenie,
Şi spirit divin.
Mai multă dorinţă
La Tine să vin.
Mai sfânt, mai demn fi-voi
De-mpărăţie.
Mai binecuvântat,
Să-Ţi semăn Ţie.
(Imnuri, 1985, nr. 138)
Imnuri
Eu mărturisesc că Isus este Hristosul, Salvatorul lumii. Dacă am putea înţelege măreţia planului şi dacă ne-am putea alinia viaţa învăţăturilor Sale, am găsi bucuria care ne-a fost promisă.
Adresăm din nou acea întrebare importantă pe care Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Salvatorul lumii a adresat-o. Unui grup de ucenici din Lumea Nouă, unuia nerăbdător să fie învăţat de El şi chiar mai nerăbdător pentru că El avea să-i părăsească în curând, El a adresat întrebarea: „Ce fel de oameni trebuie să fiţi voi?”. Apoi, imediat, El le-a dat acest răspuns: „Tot aşa cum sunt Eu” (3 Ne. 27:27).
Lumea este plină de oameni care sunt dornici să ne spună: „Fă cum îţi spun eu”. Cu siguranţă, nu ducem lipsă de oameni care să dea sfaturi cu privire la orice subiect. Dar există foarte puţini oameni care sunt pregătiţi să spună: „Fă aşa cum fac eu”. Şi, desigur, doar Unul în toată istoria lumii a putut spune acest lucru pe bună dreptate şi în mod corespunzător. Istoria ne oferă multe exemple de bărbaţi buni şi de femei bune, dar până şi cei mai buni muritori au, într-un fel sau altul, defecte. Niciunul nu ar putea sluji drept model perfect sau tipar desăvârşit de urmat, oricât de bune ar fi intenţiile lui.
Doar Hristos poate fi idealul nostru, „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” (Apocalipsa 22:16). Doar El poate să spună fără vreo reţinere: „Urmaţi-Mă, învăţaţi de la Mine [şi] faceţi lucrurile pe care M-aţi văzut pe Mine că le fac. Beţi din apa Mea şi mâncaţi din pâinea Mea. Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Eu sunt legea şi lumina. Priviţi la Mine şi veţi trăi. Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu” (vezi Matei 11:29; Matei 16:24; Ioan 4:13–14; Ioan 6:35, 51; Ioan 7:37; Ioan 13:34; Ioan 14:6; 3 Ne. 15:9; 3 Ne. 27:21).
O, ce chemare clară şi răsunătoare! Ce exemplu şi certitudine într-o perioadă fără exemple şi cu incertitudini.
Preşedintele Ezra Taft Benson a spus despre exemplul extraordinar al lui Hristos: „Acum două mii de ani, un om perfect a trăit pe pământ – Isus Hristosul… A trăit şi a păzit toate virtuţile în echilibru perfect; i-a învăţat pe oameni adevărul – ca să poată fi liberi; exemplul şi preceptele Sale oferă marele standard – singura cale sigură – pentru întreaga omenire” (Teachings of Ezra Taft Benson, Salt Lake City: Bookcraft, 1988, p. 8).
Marele standard! Singura cale sigură! Lumina şi viaţa lumii! Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că Dumnezeu Şi-a trimis Singurul Fiu pe pământ să facă cel puţin două lucruri pe care nimeni altcineva nu le-ar fi putut face. Primul lucru pe care Hristos l-a făcut în calitate de Fiu perfect, fără de păcat, a fost acela de a mântui întreaga omenire de la cădere, oferind o ispăşire pentru păcatul lui Adam şi pentru păcatele noastre proprii dacă Îl vom accepta şi Îl vom urma. Al doilea lucru pe care l-a făcut a fost acela de a oferi un exemplu perfect de viaţă neprihănită, bunătate, milă şi compasiune ca restul oamenilor să ştie cum să trăiască, cum să se perfecţioneze şi cum să devină mai asemănători lui Dumnezeu.
Haideţi să-L urmăm pe Fiul lui Dumnezeu în toate modurile şi în toate aspectele vieţii. Haideţi să-L facem exemplul şi ghidul nostru. Ar trebui să ne întrebăm mereu „Ce ar face Isus?” şi, apoi, să avem mai mult curaj să acţionăm potrivit răspunsului. Trebuie să-L urmăm pe Hristos în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să facem lucrarea Sa aşa cum El a făcut-o pe cea a Tatălui Său. Trebuie să încercăm să fim ca El, chiar aşa cum intonează copiii de la Societatea Primară: „Să-ncercăm” (Cântece pentru copii p. 34). În măsura în care puterile noastre de muritori ne permit, noi trebuie să facem orice efort este necesar pentru a deveni asemănători lui Hristos – singurul exemplu perfect şi fără de păcat de care această lume a avut vreodată parte.
Ucenicul Său iubit, Ioan, a spus deseori despre Hristos: „noi am privit slava Lui” (Ioan 1:14). Ei au fost martori ai vieţii fără cusur a Salvatorului în timp ce muncea, propovăduia şi se ruga. Şi noi trebuie să „privim slava Lui” în orice mod putem.
Trebuie să-L cunoaştem pe Hristos mai bine decât Îl cunoaştem; trebuie să ne aducem aminte de El mai des decât ne aducem aminte; trebuie să-I slujim cu mai multă cutezanţă decât Îi slujim. Atunci, vom bea din apa ce izvorăşte din viaţa eternă şi vom mânca pâinea vieţii.
Ce fel de bărbaţi şi femei trebuie sa fim?
Tot aşa cum este El.