În copilărie, Cornel Moldovan a fost crescut într-o familie a căror membri sunt de religii diferite. Părinții săi, unul ortodox și celălalt catolic, nu au vrut să le ceară copiilor lor să aleagă o religie sau alta, așa că a fost încurajat de la o vârstă fragedă să găsească singur adevărul despre Dumnezeu și religie. În perioada comunistă, acest lucru nu a fost ușor, dar după revoluția din 1989, multe religii au ajuns în România. Unii membri ai religiei bahá’í au ajuns la Arad, iar el s-a alăturat acestei religii.
Religia bahá’í nu este un tip de creștinism, dar ne învață că toate religiile provin din aceeași sursă cerească și că toți oamenii sunt egali. Promovează pacea și încurajează unitatea cu alte religii, deoarece această religie crede că toate religiile sunt de la Dumnezeu. Această idee a rezonat cu Cornel, pentru că semăna cu modul în care părinții săi au abordat ideea de a studia alte religii.
Cărticica albastră
Într-o zi, un prieten din congregația sa bahá’í, care locuia în Austria, i-a dat o carte pe care i-o dăduseră niște misionari, în timp ce era acolo, și el o adusese înapoi în România.
Mereu curios să învețe despre religii, Cornel a fost încântat să ia cărticica albastră care avea pe copertă titlul scris cu litere aurii. La acea vreme, era vânzător de mobilă și avea planificată o călătorie de afaceri pentru a merge la Moscova. A luat cu el Cartea lui Mormon pe care prietenul său i-o dăduse pentru a o citi dacă avea timp.
Când a ajuns în Rusia, bărbatul cu care trebuia să se întâlnească la Moscova i-a spus fratelui Moldovan că are alte treburi de care să se ocupe în afara orașului și, astfel, Cornel a petrecut șapte zile în hotel, așteptând ca omul de afaceri rus să se întoarcă.
Pe parcursul celor șapte zile, fratele Moldovan a terminat de citit în întregime Cartea lui Mormon fără întreruperi.
În cele din urmă, după ce a așteptat puțin peste o săptămână, rusul s-a întors și a spus că nu era interesat să cumpere mobilă, iar Cornel s-a întors în România.
După câteva zile, când a ajuns acasă, a găsit doi tineri misionari ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă care stăteau în fața casei sale. „Era un băiat slab și m-a întrebat dacă am un minut să vorbesc cu ei. Am spus: «Da, despre ce anume?». El a spus: «Suntem aici, în România, pentru a împărtăși Cartea lui Mormon, care este o revelație nouă despre Isus Hristos. V-ar interesa să o citiți?». Apoi, mi-au dat un exemplar al Cărții lui Mormon.”
În timp ce țineau în mână cărticica albastră care avea pe copertă titlul scris cu litere aurii, fețele lor au fost foarte surprinse când Cornel le-a zâmbit și le-a spus că avea deja un exemplar. Când le-a spus că tocmai terminase de citit acum câteva zile, aproape au rămas fără cuvinte.
El i-a invitat pe vârstnici înăuntru și au avut o discuție minunată. Două săptămâni mai târziu, la începutul anului 2002, după ce a citit toate broșurile pe care le aveau misionarii și la mai puțin de o lună după ce a trebuit să stea într-o cameră de hotel din Rusia fără nimic altceva de făcut decât să citească și să fie recunoscător că nu era unul dintre muncitorii din construcții de afară în timpul iernii reci din Rusia, el a fost botezat ca membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.
Cu un zâmbet larg, el spune: „Cred că Domnul a lucrat perfect pentru mine pentru a avea acel timp să citesc și să gândesc. Acasă nu aș fi avut timp să fac aceasta”.
Slujind și învățând în calitate de membru care știe că Biserica este adevărată
La trei săptămâni după botezul său, a fost chemat să fie învățător la Școala de duminica.
„Ne întâlneam atunci în casa unui membru”, a explicat el. „Am învățat multe despre Evanghelie foarte repede, deoarece a trebuit să predau unor oameni care, de asemenea, nu știau foarte multe despre ea. Am învățat împreună.” El a continuat: „Unul dintre lucrurile care m-au atras la Biserică au fost principiile doctrinare solide, neschimbătoare. Cred că religia ar trebui luată foarte în serios. Relația noastră cu Dumnezeu este importantă și ar trebui să avem principii doctrinare care să ne ajute ca acea relație importantă pe care o avem cu Dumnezeu să aibă sens.
Când am petrecut acea săptămână citind Cartea lui Mormon pentru prima dată, a fost ca și cum m-aș fi scufundat în apă foarte adâncă și nu am ajuns la fund. Ceea ce citeam și învățam era atât de unic, încât știam că era ceva special. Am vrut doar să învăț din ce în ce mai mult despre Isus Hristos”.
În acei primi ani, biserica era aproape de casa sa. „Cred că Dumnezeu a făcut ca biserica să fie foarte aproape de casa mea. A fost plăcut să o am atât de aproape. În timp ce se lucra la un apartament în care urmau să aibă loc activitățile Bisericii, soția mea m-a rugat să aflu ce făceau pentru că făceau o treabă atât de bună. Ea a spus: «Poți vedea dacă ei doresc să ne zugrăvească apartamentul?» și, apoi, misionarii au venit și mi-au zugrăvit apartamentul a doua zi.”
Biserica a crescut iar ei au schimbat locul casei de întruniri de două ori. „Sunt recunoscător să fac parte din creșterea Bisericii, chiar dacă pare încă mică, noi am crescut. Casa de întruniri a fost mutată întâi dintr-un mic apartament și, apoi, dintr-o casă
mică. Acum avem o clădire mai mare, dar avem nevoie de mai mulți oameni. Trebuie să fim mai proactivi în a invita membrii să revină. Ne este dor de ei. Avem nevoie de toți.”
El a explicat: „Dacă atunci când ne-am alăturat Bisericii, ne-am întrebat: «Este adevărată și își împlinește aceasta scopul?». Dacă răspunsul este da; dacă știm ambele lucruri, atunci rămânem. Știu că este adevărată și că principiile ei doctrinare ei îi ajută pe oameni să devină mai buni. Știu că este important să rămânem. Eu voi rămâne mereu. Știu că este Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Știu că este adevărată. Pur și simplu știu”.