În anul 2015, Margareta Popescu a văzut o reclamă pe Facebook pentru cursuri gratuite de engleză. Ea a participat la cursul predat de tinerii misionari americani într-o clădire a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă aproape în fiecare marți seara, timp de aproximativ patru luni. În ultima lună, ea a început să pună câteva întrebări despre această biserică care găzduia cursurile, iar misionarii i-au dat o broșură despre Joseph Smith și despre modul în care a fost restaurată Biserica lui Isus Hristos.
Pe măsură ce studia, a învățat că era un copil al lui Dumnezeu și că putea primi revelație personală. După aceea, a citit Cartea lui Mormon, a studiat și a avut lecții cu misionarii și a fost botezată în luna decembrie a anului 2015.
„Să pot alege“ și „să știu că sunt un copil al lui Dumnezeu“
Cunoașterea fermă a faptului că ea era într-adevăr un copil al lui Dumnezeu și că avea darul libertății de a alege a fost esențială în acest moment al vieții ei, deoarece nimeni dintre prietenii și membrii familiei ei nu dorea ca ea să se alăture Bisericii.
În pofida tuturor celor care nu erau de acord cu decizia ei, răspunsul ei a fost: „Am de ales și știu că Dumnezeu mi-a dat această capacitate de a alege. El dorește ca eu să fac ceea ce trebuie, iar eu am ales să fac ceea ce El dorește să fac.“
Nimeni din familia ei nu a venit la botezul ei.
„Ziua botezului meu a fost atât de specială pentru mine. Am fost atât de bucuroasă de decizia mea. Am decis că nu contează ce cred ceilalți. A fost alegerea mea și știam că singurele opinii care contează sunt ale mele și ale lui Dumnezeu. Știu că am făcut ceea ce este corect. Nu m-am îndoit niciodată.“
Faptul de a se alătura Bisericii a înseamnat un nou început pentru sora Popescu în multe privințe. „Îmi place să merg la biserică. Sunt atât de recunoscătoare pentru ocazia săptămânală de a lua din împărtășanie. Este important pentru mine să-mi amintesc acel legământ pe care l-am făcut când am fost botezată. «A ne aduce aminte», așa cum se spune și în rugăciuni, îmi dă putere.”
„Am vizitat alte ramuri ale Bisericii și pot spune că m-am simțit ca acasă în fiecare dintre ele. Faptul de a îmi aminti și a trăi potrivit primelor două porunci m-a ajutat să trec prin momente dificile. Am rămas în Biserică deoarece nu aș putea să-mi pierd niciodată credința în Dumnezeu. El a fost întotdeauna acolo pentru mine și știu că va fi întotdeauna.
Și păstorirea și posibilitatea de a-i ajuta pe alții m-au ajutat să-mi amintesc cine sunt și de ce sunt aici.“
Slujirea și împărtășirea Evangheliei
Împărtășirea crezurilor ei prețioase este ceva ce încearcă să facă cât mai des posibil. „Împărtășesc mesajul Evangheliei și dau Cartea lui Mormon prietenilor mei, dar este mai greu cu membrii familiei mele. Încerc să scriu despre crezurile mele pe Facebook și împărtășesc prezentări video și cuvântări de la conferința generală. De asemenea, împărtășesc detalii despre programul Conferinței Generale și despre orice alte evenimente ale Bisericii despre care știu.“
De asemenea, ea explică faptul că „istoria familiei este foarte, foarte importantă pentru mine. Sunt atât de bucuroasă de chemarea pe care o am în calitate de misionară care deservește pentru FamilySearch. Responsabilitățile mele ca misionară includ faptul de a-i ajuta pe membri să-și găsească strămoșii și de a-i ajuta să-și facă arbore genealogic.“ Provocările privind cercetarea istoriei familiei în România sunt multe, „dar cred că se va îmbunătăți în curând“, a spus ea. „Domnul ne va ajuta să accesăm documentele de care avem nevoie“.
Uneori, călătorește prin țară pentru a-i ajuta pe alții să-și completeze arborele genealogic cu cele patru generații, să găsească documente sau să-i ajute să înceapă munca pentru istoria familiei.
„Îmi place să ajut oamenii. Iubesc această Biserică, îmi place să ajut și să slujesc. Știu că citirea din scripturi îmi dezvoltă și îmi întărește credința. Nu pierd nicio zi. Îmi place să merg la templu. Am fost de trei ori, iar acestea au fost experiențe uimitoare.“
Cu ochi serioși și un zâmbet, ea a spus: „Ar trebui să facem cu toții tot ce putem pentru a ajuta Biserica să crească în România. Oamenii vin la biserică dorind ajutor, dar trebuie să-și amintească că a merge la biserică este ceea ce ajută. Oamenii merg acolo unde sunt ajutați, trebuie să-i ajutăm pe alții să se simtă iubiți și bineveniți. Acest lucru nu se întâmplă suficient. Cu toții trebuie să fim mai buni la a-i primi și iubi pe cei ce vin. Avem nevoie unul de altul. Cu toții avem nevoie de Evanghelia lui Isus Hristos“.