În aceste vremuri foarte dificile, dacă dorim să facem față încercărilor, ispitelor și provocărilor care ne ies în cale și, în final, să ne întoarcem acasă la Tatăl nostru Ceresc, este vital să mergem înainte cu credință.[i]
Salvatorul este exemplul perfect în ce privește faptul de a merge înainte cu credinţă. Pe măsură ce greutatea enormă a ispășirii Îl apăsa, El a strigat către Tatăl Său: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta”. Drept răspuns, Tatăl Ceresc a trimis „un înger din cer, ca să-L întărească”[ii].
În acest moment, în timp ce întreaga greutate a suferinței L-a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să simtă în trup și spirit agonia și să tremure din cauza durerii,[iii] Isus nu a dat înapoi de la a-Și îndeplini sarcina și nu a amânat, nu a minimalizat și nu a renunțat nicio clipă la efortul care trebuia depus. Nu, El a făcut exact invers. „A început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.”[iv]
Faptul de a avea acest tip de credință necesită, adesea ca în cazul lui Hristos, o rugăciune intensă pentru a ne întări în momentele noastre de încercare.[v] Ca parte a acestui proces, învățăm să ne aliniem voia la voia lui Dumnezeu,[vi] să-L luăm pe Hristos ca ajutor al nostru pe parcursul drumului și să avem încredere în El că, la timpul Său, toate lucrurile se vor rezolva.
Marie era o soră necăsătorită, cu cinci copii, care își întreținea cu greu familia din pricina dificultăților financiare. Cu ani în urmă, când eram episcop, a venit la mine căutând sfat despre modul în care ar putea să-i ajute mai mult pe alții. Am rugat-o să fie mai generoasă cu donațiile de post. Fără să se plângă vreo clipă, a făcut astfel și, lună de lună, îmi spunea cum îi binecuvânta Domnul financiar familia și o binecuvânta să-i ajute pe alții. Acest lucru a continuat timp de decenii până când sănătatea ei a devenit precară. Chiar și atunci, Marie era constant la telefon, interesându-se de alții, încurajându-i și depunându-și mărturia. Mereu a crezut că lucrurile se vor rezolva și mereu s-au rezolvat. Mereu și-a plătit zeciuiala. A citit din scripturi cu credință și i-a plăcut să slujească în calitate de conducătoare a slujirii pline de compasiune în Societatea de Alinare. Viața ei a fost plină de credință.[vii] Recent, Marie a trecut dincolo de văl, dar credința ei dăinuie în familia ei și în viața celor care au cunoscut-o. Dorința mea de a merge înainte cu credință este mai puternică datorită ei.
Iubitul nostru profet, președintele Russel M. Nelson, ne-a învățat cel mai bine cum să mergem înainte cu credință: „Când vorbim despre templele noastre, vechi și noi, fie ca fiecare dintre noi să declare prin fapte că suntem ucenici adevărați ai Domnului Isus Hristos. Fie ca noi să ne îmbunătățim viața prin credința și încrederea în El. Fie ca noi să avem parte de puterea ispășirii Sale prin pocăința noastră din fiecare zi. Și fie ca noi să ne dedicăm și să ne rededicăm viața slujirii lui Dumnezeu și copiilor Săi – de ambele părți ale vălului”[viii].
Depun mărturie că faptul de a merge înainte cu credință este chiar procesul prin care devenim asemenea Tatălui Ceresc și Fiului Său, Isus Hristos. Pe măsură ce facem acest lucru, știu că dragostea infinită a lui Hristos, așa cum a fost ea exprimată prin ispășirea Sa, ne va oferi pace, speranță și încredințarea că toate lucrurile se vor rezolva.
[i] Faptul de a merge înainte cu credință înseamnă a îndura până la sfârșit. Și cum se face acest lucru? Urmând exemplul Fiului Dumnezeului celui Viu – 2 Nefi 31:16.
[ii] Luca 22:42-43.
[iii] D&L 19:18.
[iv] TJS Luca 22:44.
[v] Mosia 24 ne învață cum Alma și oamenii săi L-au implorat cu putere pe Dumnezeu pentru a fi eliberați din mâinile ticălosului preot Amulon și ale ucenicilor lui. Domnul le-a răspuns la rugăciuni întărindu-i ca poverile lor să fie ușoare. În cele din urmă, au fost eliberați în mod miraculos din robie.
[vi] Vedeți, în Mosia 15:7, cum Hristos Și-a aliniat voia Sa cu voia Tatălui și, în 2 Nefi 10:24, cum ar trebui noi să facem la fel.
[vii] 1 Nefi 7:12 ne învață cum să ne exercităm cel mai bine credința în Dumnezeu… fiindu-I loiali. Acest lucru înseamnă să facem cu inima și mintea binevoitoare lucrurile pe care El ni le cere.
[viii] Președintele Russel M, Nelson, Conferința generală, aprilie 2019, Cuvânt de încheiere.