Când Salvatorul a trăit pe pământ, El i-a iubit pe oameni slujindu-le. El a împărtășit înțelepciune și cunoaștere învățându-i despre planul fericirii întocmit de Tatăl Ceresc. El i-a invitat pe toți să vină la El spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” [1] Aceeași invitație este încă valabilă și este adresată fiecăruia dintre noi, astfel încât să putem ajunge să-L cunoaștem și să devenim puțin mai asemănători Lui.
Isus Hristos este pentru noi exemplul perfect privind iertarea. El i-a învățat pe ucenicii Săi de câte ori trebuiau să-l ierte pe fratele lor dacă fratele lor continua să facă rău: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte” [2]. Acest lucru implică iertare continuă. Hristos ne-a învățat să ne rugăm Tatălui nostru Ceresc astfel: „Și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator, și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” [3]. Exemplul suprem al capacității Salvatorului de a ierta a fost rugămintea Sa către Dumnezeu când a fost răstignit și El a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” [4].
„A ierta este un atribut divin. Este faptul de a ierta sau a absolvi pe cineva de vina unei ofense sau unei fapte rele. Scripturile fac referire la iertare în două moduri. Domnul ne poruncește să ne pocăim de păcatele noastre și să căutăm iertarea Sa. De asemenea, El ne poruncește să-i iertăm pe cei care ne ofensează sau ne rănesc” [5]. Hristos ne-a învățat: „Iertați, și vi se va ierta” [6]. „Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertați pe toți oamenii” [7].
Ne-am născut în lume pentru a primi un trup fizic care ne permite să învățăm, să creștem și să ne dezvoltăm. Noi avem parte de opoziții și avem libertatea de a alege, ceea ce este în acord cu planul Tatălui Ceresc. Chiar și după ce face tot ce putem mai bine, cu toții facem greșeli, păcătuim, greșim și facem alegeri greșite. Prin ispășirea lui Isus Hristos, noi putem primi iertare pentru păcatele noastre prin pocăință sinceră și completă, care include o inimă frântă, un spirit smerit și faptul de a simți întristare după voia lui Dumnezeu.
„Iertarea necesită pocăirea de păcatele noastre și, în același timp, creșterea și întărirea credinței noastre în Isus Hristos. Când ne pocăim și venim la El, suntem pe drumul iertării.” [8]
Vârstnicul Neil L. Andersen ne-a învățat: „Totuși, trebuie să ne amintim mereu că darul divin al iertării nu poate fi niciodată câștigat; poate fi doar primit. Da, poruncile trebuie urmate și rânduielile trebuie respectate pentru a primi iertare, dar efortul personal, indiferent cât de mare este, pălește în comparație cu costul mântuirii. De fapt, nu există nicio comparație. „Iertarea este un dar și Singurul care poate oferi darul este Mântuitorul și Salvatorul lumii, Isus Hristos. El oferă darul Său neprețuit de bunăvoie tuturor celor care se îndreaptă către El pentru a-l primi” [9].
Proclamația despre familie ne amintește că unul dintre cele mai importante principii ale unei vieți fericite este iertarea, indiferent de câți oameni fac parte din familia noastră: „Fericirea în viața de familie este cel mai probabil obținută când este zidită pe învățăturile Domnului Isus Hristos. Căsătoriile și familiile reușite sunt stabilite și menținute pe principiile credinței, rugăciunii, pocăinței, iertării, respectului, dragostei, compasiunii, muncii și ale activităților de recreere sănătoase” [10].
Președintele Nelson ne-a făcut următorul apel: „Apelul meu astăzi, dragi frați și surori, este să încheiați conflictele care fac ravagii în inima dumneavoastră, în căminul dumneavoastră și în viața dumneavoastră… Repet apelul meu de a încheia conflictele din viața dumneavoastră. Exercitați umilința, curajul și tăria necesare atât pentru a ierta, cât și pentru a căuta iertare. Salvatorul a promis că, «dacă [iertăm] oamenilor greșelile lor, și Tatăl [nostru] cel Ceresc [ne] va ierta greșelile [noastre]»” [11]. „Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat și Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele.” [12]
În același mod, noi trebuie să iertăm și să uităm ofensele de care am avut parte. Iertarea este unul dintre cele mai mărețe daruri pe care Tatăl nostru Ceresc ni le-a oferit. Prin lucrarea ispășitoare a lui Isus Hristos, noi putem primi miracolul plin de bucurie al iertării – trăind o mare schimbare în inimă [13], devenind „un sfânt… ca un copil, ascultător, blând, umil, răbdător, plin de dragoste” [14], simțind pace și asigurare și primind alinare și tăria de a continua bucuroși pe cărarea legămintelor.
Acesta este motivul pentru care noi „vorbim despre Hristos, ne bucurăm în Hristos, predicăm despre Hristos, profețim despre Hristos și scriem după profețiile noastre pentru ca să știe copiii noștri la ce sursă să se uite pentru iertarea păcatelor lor” [15].
- Matei 11:28
- Vedeți Matei 18:21-2
- Luca 11:4 (vedeți, de asemenea, versetele 1-3)
- Luca 23:3
- Subiecte din Evanghelie, Iertarea
- Luca 6:37
- Doctrină și legăminte 64:10
- Vedeți Neil L. Andersen, The Divine Gift of Forgiveness, p. 146
- Neil L. Andersen, „The Gift of Forgiveness”, Liahona, februarie 2021, p. 11
- Familia: proclamație către lume
- Russell M. Nelson, „Puterea avântului spiritual”, Liahona, mai 2022, p. 97, 100
- Doctrină și legăminte 58:42
- Vedeți Mosia 5:2
- Mosia 3:19
- 2 Nefi 25:26