În perioada Crăciunului, auzim adesea oameni spunând că simt deja spiritul Crăciunului – sau că încă nu îl simt. Perspectiva unui Crăciun cu zăpadă, o vizită la un târg de Crăciun, pregătirea cadourilor sau a unei cinei speciale de Crăciun sunt moduri populare de a invoca acea binecunoscută bucurie cu ocazia sărbătorilor.
Din păcate, adevăratul sens al Crăciunului se pierde adesea pe drum. Am ajuns să înțeleg profund această lecție în timpul misiunii mele. În decembrie 1997, eu și colegul meu am fost transferați într-un orășel din Țara Galilor și am încercat să ne familiarizăm cu locul. Acolo era o episcopie mică, plină de dragoste. Ne-a plăcut mult să fim acolo și am lucrat mult, cu speranța de a le vorbi oamenilor despre Hristos. În a doua parte a lunii decembrie, am remarcat că toate echipele de misionari, aproape într-un spirit competitiv, raportau unde și de câte ori au fost invitați la masă de către membri. Părea mai degrabă un fel de competiție: să poți înghesui cât mai multe mese de Crăciun în doar două zile de sărbătoare. Misionarii cu mai multă experiență povesteau cu entuziasm despre cât de bună era cina tradițională de Crăciun și erau nerăbdători să vină acea zi. În timp ce toți erau plini de bucurie, eu și colegul meu am realizat că nu primisem nicio invitație. Era clar că ceva nu mergea cum trebuia. Totuși, nu voiam să deranjăm și continuam să sperăm că ne va invita cineva la cină. Dar nu s-a întâmplat nimic, iar Crăciunul se apropia. Cu puțin înainte de Crăciun, am avut o conferință de zonă, unde s-au adunat toți misionarii care slujeau în Țara Galilor. Un spirit minunat a umplut acea conferință. Însă, pentru noi, ceea ce conta cel mai mult au fost pachetele primite de acasă. Nerăbdători, eu și colegul meu ne-am întors la apartament. Deși părinții mei scriseseră reguli și avertismente pe pachet, nu am rezistat și l-am deschis în aceeași seară. Înăuntru erau câteva cadouri mărunte, o scrisoare de la părinții mei și dulciuri de Crăciun. Eram foarte încântat! A fost o seară minunată, bucurându-ne amândoi de bunătățile primite de acasă. Cu mențiunea că nu sosise încă Crăciunul.
Din păcate, nici pe 24 decembrie nu am primit o invitație la cină. Pentru ca situația să fie și mai rea, ziua de 24 decembrie era o zi de pregătire, iar planul nostru era să jucăm fotbal cu ceilalți misionari, după care toți urmau să meargă direct la mesele lor de Crăciun. Am fost foarte dezamăgiți să aflăm că ceilalți vârstnici uitaseră să ne ducă cu mașina la eveniment. Așa că eu și colegul meu am cutreierat prin ploaie străzile orașului, doar ca să treacă timpul. Nu aveam deloc dispoziție pentru Crăciun.
Obosiți și descurajați, ne-am întors seara acasă pentru a ne pregăti o masă simplă. Îmi amintesc și acum: am intrat în apartament și încălzirea era iar defectă, iar pachetele de la familii erau de mult desfăcute și mâncate. Am stat posomorât în sufragerie, simțindu-mă foarte singur și cu adevărat nefericit. Singura soluție a fost să pun niște muzică de
Crăciun. Așa am făcut. A început să cânte „Mesia” de Händel, iar privirea mi s-a oprit pe o ilustrație cu Salvatorul și fratele nostru mai mare, Isus Hristos. O ilustrație pe care o poți găsi în nenumărate apartamente de misionari: lipită strâmb pe perete, fără ramă. Și dintr-o dată, era deja Crăciunul! Știam de ce mă aflam acolo. Știam ce sărbătoream și ce conta cu adevărat.
De-a lungul vieții, am sărbătorit multe Crăciunuri deosebite și pline de amintiri frumoase. Însă Crăciunul din anul 1997, din Țara Galilor, a fost probabil cel mai intens dintre toate. Adevăratul dar pe care l-am primit atunci a fost o dragoste mai profundă pentru Salvatorul și prietenul meu, Isus Hristos.
În mesajul dânsului de Crăciun din anul 2021, profetul nostru, președintele Russell M. Nelson, a spus:
„Atât de mulți dintre cei din jur sunt împovărați de frică și de nesiguranță. Vă invit să faceți loc în inimile voastre pentru cei care se străduiesc să vadă Lumina Salavatorului și să simtă dragostea Lui. Niciun cadou nu va însemna mai mult decât faptele care arată dragoste pură, pe care le oferiți celor singuri, obosiți și împovărați. Acestea sunt darurile care ne amintesc nouă și lor de adevăratul motiv al sărbătorii: darul Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, care S-a născut pentru a alunga toată frica și a aduce lumină și bucurie eternă tuturor celor care Îl urmează”.
Fie ca acest Crăciun să fie pentru dumneavoastră o ocazie de a vă întări mărturia despre Isus Hristos și de a-i ajuta și pe alții să primească acest dar neprețuit. Aceasta este rugăciunea mea. În numele lui Isus Hristos, amin.