Viața noastră va fi plină de influența Duhului Sfânt când ne vom concentra mai mult și mai bine asupra Salvatorului nostru Isus Hristos. Se va întâmpla când vom găsi timp să studiem viața Sa, să cunoaștem doctrina Sa și să facem ceea ce a făcut El, dezvoltând însușiri asemănătoare celor ale lui Hristos în timpul vieții noastre.
Există mai multe relatări și descrieri diferite despre momentul în care pâinea și peștii au fost dați mulțimii și oamenii au fost hrăniți. Îmi place în mod deosebit această povestire, așa cum este descrisă în cartea lui Ioan, capitolul 6:5-14. Erau peste 5.000 de oameni și Salvatorului i-au fost date doar cinci pâini de orz și doi pești. El a mulțumit pentru ceea ce aveau, a binecuvântat mâncarea și ucenicii Săi au împărțit-o tuturor și „s-au săturat”(1). Dintre patru autori diferiți care au descris evenimentul, învățăm doar de la Ioan că Salvatorul „a mulțumit” (2) pentru ceea ce aveau, deși nu prea aveau mult pentru mulțime. El a avut doar cinci pâini de orz și doi pești, dar a fost suficient și destul pentru ca toți să se sature. Pentru mine, este un exemplu minunat de ce se poate întâmpla în viața noastră când suntem recunoscători, când mulțumim pentru ceea ce avem. S-ar putea să nu avem multe, dar când suntem recunoscători pentru ceea ce avem, va fi suficient și destul pentru nevoile noastre. Recunoștința este o însușire măreață și fundamentală asemănătoare celor ale lui Hristos pe care trebuie să o dezvoltăm pentru a avea mai multă bucurie în viața noastră și pentru a putea vedea mâna Domnului mai des.
Președintele Nelson ne-a învățat următoarele când a vorbit despre puterea vindecătoare a recunoștinței:
„Cu toții putem mulțumi pentru frumusețile pământului și pentru măreția cerurilor care ne oferă o frântură din vastitatea eternității. Putem mulțumi pentru darul vieții, pentru trupurile și mințile noastre uimitoare care ne permit să creștem și să învățăm.
Putem mulțumi pentru lucrările de artă, literatura și muzica care ne hrănesc sufletele.
Putem mulțumi pentru ocazia de a ne pocăi, de a o lua de la capăt, de a îndrepta răul făcut și de a clădi caracterul.
Putem mulțumi pentru familiile noastre, prietenii și cei dragi ai noștri.
Putem mulțumi pentru ocazia de a ne ajuta, de a ne prețui și de a ne sluji unul altuia, ceea ce face ca viața să fie mult mai plină de însemnătate.
Putem chiar să mulțumim pentru încercările noastre, din care învățăm lucruri pe care nu le-am cunoaște altfel.
Mai presus de toate, putem să-I aducem mulțumiri lui Dumnezeu, Tatăl spiritelor noastre, ceea ce ne face pe noi toți frați și surori – o mare familie mondială”(3).
Doresc să închei împărtășind cuvintele lui Alma rostite când el a propovăduit poporului său: „Și El le-a poruncit să respecte ziua de sabat și s-o păstreze ca zi sfântă și, de asemenea, să dea mulțumiri în fiecare zi Domnului Dumnezeului lor”(4). Suntem invitați să mulțumim Domnului în mod individual și ca familii. Viața noastră se va schimba pe măsură ce ne concentrăm zilnic asupra binecuvântărilor pe care le primim de la Domnul, văzând mâna Sa în viața noastră și exprimându-ne recunoștința pentru acestea în rugăciunile noastre de la sfârșitul fiecărei zile. Cartea lui Mormon este plină de multe mărturii că oamenii recunoscători sunt oameni bucuroși.
Sunt recunoscător pentru Tatăl nostru Ceresc iubitor și Fiul Său, Salvatorul și Mântuitorul nostru Isus Hristos, și pentru îndrumarea Duhului Sfânt și depun mărturie că Ei există.