Una dintre primele mele amintiri este legată de adunările de împărtășanie desfășurate în casa noastră din Warrnambool, Australia. Între 10 și 15 persoane erau prezente în ramura noastră, iar tatăl meu, unul dintre cei trei deținători ai preoției, a avut, cu regularitate, ocazia de a binecuvânta împărtășania. Îmi amintesc de sentimentele pe care le-am avut în timp ce citea cu umilință și cu atenție cuvintele rugăciunilor de împărtășanie. Adesea, glasul său tremura când simțea Spiritul. Uneori, era nevoit să ia o pauză pentru a-și controla emoțiile înainte de a termina rugăciunea.
Având doar cinci ani, nu puteam înțelege întreaga semnificație a ceea ce se spunea sau se făcea; cu toate acestea, știam că ceva special avea loc. Puteam simți influența calmă și liniștitoare a Duhului Sfânt în timp ce tatăl meu cugeta la dragostea Salvatorului pentru noi.
Salvatorul ne-a învățat: „Lucrul acesta va trebui să-l faceți voi întotdeauna acelora care se pocăiesc și care sunt botezați în numele Meu; și va trebui să faceți aceasta în amintirea sângelui Meu, pe care Eu L-am vărsat pentru voi, pentru ca voi să depuneți mărturie Tatălui, că voi vă aduceți aminte întotdeauna de Mine. Și dacă vă veți aduce aminte întotdeauna de Mine, atunci voi veți avea cu voi Spiritul Meu” (3 Nefi 18:11).
Invit pe fiecare dintre noi să se gândească la cinci moduri prin care putem crește impactul și puterea participării noastre, cu regularitate, la rânduiala sacră a împărtășaniei, rânduială care ne poate ajuta să devenim sfinți.
1. Pregătiți-vă înainte
Ne putem începe pregătirea pentru împărtășanie cu mult înainte de începerea adunării de împărtășanie. Sâmbăta poate fi un moment bun pentru a medita la progresul nostru spiritual și pentru a ne pregăti.
Viața muritoare este un dar esențial în călătoria noastră de a deveni ca Tatăl nostru Ceresc. Este necesar să includă încercări și provocări care ne oferă ocazii de a ne schimba și a progresa. Regele Beniamin ne-a învățat că „omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu… și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc și devine un sfânt prin ispășirea lui Hristos Domnul” (Mosia 3:19). Participarea la rânduiala împărtășaniei ne oferă ocazia de a ne supune mai pe deplin inima și sufletul lui Dumnezeu.
În pregătirea noastră, inima noastră se frânge când ne exprimăm recunoștința pentru ispășirea lui Hristos, ne pocăim de greșelile și slăbiciunile noastre și cerem ajutor Tatălui în călătoria noastră continuă de a deveni mai asemănători Lui. Putem aștepta, apoi, cu nerăbdare ocazia pe care împărtășania ne-o oferă, de a ne aminti de sacrificiul Său și de a ne reînnoi angajamentul față de toate legămintele pe care le-am făcut.
2. Veniți devreme
Experiența noastră privind împărtășania poate fi îmbunătățită când ajungem cu mult înainte de adunare și cugetăm în timpul preludiului muzical.
Președintele Boyd K. Packer ne-a învățat: „Preludiul muzical, interpretat cu reverență, este hrană pentru spirit. Acesta înlesnește inspirația”. „Acesta nu este un timp”, a explicat președintele Russell M. Nelson, „pentru conversați sau trimitere de mesaje, ci un timp de cugetare făcută cu ajutorul rugăciunii, în care conducătorii și membrii se pregătesc spiritual pentru împărtășanie”.
3. Cântați și învățați cuvintele imnului de împărtășanie
Imnul de împărtășanie este o parte deosebit de importantă a experienței noastre în ce privește împărtășania. Muzica ne înalță gândurile și sentimentele. Imnul de împărtășanie are o influență și mai mare când ne concentrăm asupra cuvintelor și doctrinei puternice predate. Învățăm mult din cuvinte precum: „Ai fost chinuit”, „Să ne-amintim, să ne-ngrijim, în inimi, fapte, puri să fim” și „Liberi și demni să trăim mereu, noi, copiii Lui, fericiți”.
Când intonăm un imn pregătindu-ne să luăm din simboluri, cuvintele pot deveni parte a angajamentului nostru luat prin legământ. Gândiți-vă, de exemplu, la versurile: „Din inimi, Te iubim, Doamne. Calea Ta o urmăm”.
4. Participați, din punct de vedere spiritual, la rugăciunile de împărtășanie (vedeți Moroni 4-5)
În loc să trecem cu vederea cuvintele familiare ale rugăciunilor de împărtășanie, putem învăța mult și simți și mai mult pe măsură ce participăm activ, din punct de vedere spiritual, cugetând la angajamentele și binecuvântările asociate incluse în aceste rugăciuni sacre.
Pâinea și apa sunt binecuvântate și sfințite pentru sufletele noastre. Ele ne amintesc de jertfa Salvatorului și că El ne poate ajuta să devenim sfinți.
Rugăciunile explică faptul că luăm din pâine în amintirea trupului Fiului, pe care El l-a dat ca răsplată pentru ca noi, toți, să fim demni de înviere și bem din apă în amintirea sângelui Fiului, pe care El l-a vărsat de bunăvoie, astfel încât să putem fi răscumpărați, cu condiția să ne pocăim.
Rugăciunile prezintă legămintele prin fraza „că ei doresc cu adevărat” (Moroni 4:3). Această expresie arată un potențial mare de putere pentru noi. Dorim noi, cu adevărat, să slujim și să participăm? Dorim noi, cu adevărat, să ne schimbăm? Dorim noi, cu adevărat, să lucrăm asupra slăbiciunilor noastre? Dorim noi, cu adevărat, să-i ajutăm și să-i binecuvântăm pe alții? Dorim noi, cu adevărat, să ne încredem în Salvator?
Când promisiunile sunt rostite și în timp ce luăm din împărtășanie, confirmăm, în inimile noastre, că dorim, cu adevărat:
- să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos;
- să ne străduim să ținem poruncile Sale;
- să ne amintim totdeauna de El.
Rugăciunea se încheie cu o invitație și promisiune sublimă: „Pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei” (Moroni 4:3).
Pavel a scris: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea [și] înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Binecuvântări și daruri frumoase ne sunt puse la dispoziție când ne ținem legămintele.
5. Cugetați la El și amintiți-vă de El când sunt distribuite simbolurile împărtășaniei
Momentele de reverență, când deținătorii preoției distribuie împărtășania, pot deveni sacre pentru noi.
Când este distribuită pâinea, putem cugeta la faptul că Salvatorul, drept dovadă supremă a dragostei Sale pentru noi, a luat „moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morții care leagă poporul Său” (Alma 7:12).
Ne putem aduce aminte binecuvântarea glorioasă a învierii care „o să vină la toți… sclav și liber, bărbat și femeie, nedrept și drept; și va fi așa încât niciun fir de păr de pe capul lor nu va fi pierdut; fiecare lucru va fi reconstituit în forma lui perfectă” (Alma 11:44).
Când este distribuită apa, ne putem aminti rugămintea Salvatorului:
„Iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toți, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi…
Suferințe care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toți, să tremur de durere și să sângerez din fiecare por și să sufăr atât în trup, cât și în spirit – și aș fi dorit să nu fiu obligat să beau paharul amar și apoi să dau înapoi” (D&L 19:16, 18).
Ne amintim că El a luat „asupra Lui infirmitățile [noastre], ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce privește trupul, ca el să știe, în ce privește trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmitățile lor” (Alma 7:12).
Când reflectăm la experiența noastră privind împărtășania, ne-am putea întreba:
- Ce voi face în această săptămână pentru a mă pregăti mai bine pentru împărtășanie?
- Pot să contribui mai mult la reverența și revelația care pot însoți începutul adunării de împărtășanie?
- Ce doctrină a fost predată în imnul de împărtășanie?
- Ce am auzit și simțit când am ascultat rugăciunile de împărtășanie?
- La ce m-am gândit în timp ce era distribuită împărtășania?
Vârstnicul David A. Bednar ne-a învățat: „Rânduiala împărtășaniei este o invitație sfântă, adresată în mod repetat, de a ne pocăi în mod sincer și a fi reînnoiți spiritual. Actul în sine de a lua din împărtășanie nu ne purifică de păcate. Însă, pe măsură ce ne pregătim cu conștiinciozitate și participăm la această rânduială sfântă având o inimă frântă și un spirit smerit, promisiunea este că putem avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi. Și, prin puterea care sfințește a Duhului Sfânt, care ne este însoțitor permanent, putem să păstrăm mereu iertarea păcatelor noastre”.
Depun mărturie despre multitudinea de binecuvântări disponibile nouă, pe măsură ce creștem în pregătirea și participarea noastră, din punct de vedere spiritual, la rânduiala împărtășaniei. Depun mărturie, de asemenea, că aceste binecuvântări ne sunt disponibile datorită dragostei Tatălui nostru din Cer și sacrificiului ispășitor infinit al Fiului Său Preaiubit, Isus Hristos. În numele Lui sacru, chiar Isus Hristos, amin.
Note de subsol.
1. Boyd K. Packer, „Personal Revelation: The Gift, The Test, and the Promise”, Ensign, nov. 1994, p. 61.
2. Russell M. Nelson, „Worshiping at Sacrament Meeting”, Ensign, aug. 2004, p. 27; Liahona, aug. 2004, p. 13.
3. „Isus din Nazaret, Rege, Salvator”, Imnuri, nr. 110.
4. „În al lui Isus nume”, Imnuri, nr. 108.
5. „Măreață e a Ta înțelepciune”, Imnuri, nr. 119.
6. „Acum, când ne împărtășim”, Imnuri, nr. 105.
7. David A. Bednar, „Să păstrăm pentru totdeauna iertarea păcatelor noastre”, Ensign sau Liahona, mai 2016, p. 61-62.