V-ați întrebat vreodată de ce le permitem copiilor nebotezați să ia din împărtășanie? O facem doar pentru a evita inevitabilele proteste și conflicte când ei doresc o bucățică de pâine? O facem doar pentru ca rânduiala să fie mai ușor de administrat, doar pentru a păstra ordinea?
Nu cred. Cred că sunt motive mai profunde. Eu cred că o facem pentru că, atunci când Isus Hristos spune „toți”, El se referă la toată lumea. Și, atunci când El vorbește unei mulțimi, nu exclude pe nimeni.
Când Salvatorul înviat a prezentat împărtășania poporului Său de pe meleagurile americane, El a accentuat că rânduiala avea o însemnătate specială pentru cei care fuseseră botezați.1 Chiar și așa, El a poruncit ucenicilor Săi să „dea [împărtășania] mulțimii”2. Acea mulțime îi includea pe „cei mici”3.
Când deținătorii preoției pronunță astăzi rugăciunile de împărtășanie, ei Îl roagă pe Tatăl Ceresc să binecuvânteze și să sfințească pâinea și apa „pentru sufletele tuturor acelora” care se împărtășesc.4 Toți. Fiecare persoană care ia din pâine sau apă – inclusiv fiecare copil mic.
Dacă împărtășindu-se din pâine și apă, copiii primesc aceste simboluri ca o binecuvântare pentru sufletele lor pure, trebuie să existe o cale prin care să-i ajutăm să găsească semnificație în rânduială.
Având această înțelegere, privesc înapoi spre zilele în care copiii mei erau mici. Soția mea și cu mine reușeam destul de bine să-i ținem liniștiți în timpul administrării împărtășaniei. Cred că ei au înțeles că rânduiala era importantă pentru noi. Dar am fi putut face mai mult pentru a-i ajuta să înțeleagă că era importantă și pentru ei.
Ce am fi putut face? Am fi putut să ne aducem aminte că micuții sunt capabili să țină promisiunile făcute în rugăciunea de împărtășanie. Ei pot înțelege, în felul lor mic, dar puternic, ce înseamnă „să-și amintească totdeauna” de Isus. Ei pot promite „să țină poruncile” Sale. Ei pot chiar să arate că „doresc cu adevărat să ia asupra lor numele” lui Hristos, știind că vor avea în curând acel privilegiu când vor fi botezați și confirmați.5
Dar cum rămâne cu reînnoirea legămintelor? Conducătorii Bisericii ne-au învățat că, atunci când luăm din împărtășanie, noi ne reînnoim toate legămintele pe care le-am făcut cu Domnul.6 Copiii mici nu au legăminte de reînnoit.
Mă gândesc din nou la vremea în care copiii noștri erau mici. Nu puteam să-i ajutăm să privească înapoi la legăminte, dar am fi putut să-i ajutăm să privească înainte. Mă imaginez alături de un tânăr fiu sau o tânără fiică într-o dimineață de sabat:
„Când vei avea opt ani”, spun, „vei fi botezat și vei primi darul Duhului Sfânt. Vei face un legământ. Legământul pe care îl vei face atunci va fi ca promisiunile pe care le faci acum, când iei din împărtășanie.
Când eu iau din împărtășanie astăzi, îmi reînnoiesc legământul făcut la botez, ca și cum aș face acele promisiuni din nou. Tu vei fi acolo cu mine, dar tu nu vei reînnoi un legământ. Nu ai făcut încă unul. În schimb, poți exersa că faci un legământ. De fiecare dată când iei din împărtășanie, te poți pregăti pentru a fi botezat și confirmat. În acest fel, vei fi pregătit când vei împlini opt ani”.
Dacă pare neobișnuit să folosiți cuvântul exersa în acest mod, gândiți-vă la lucrul următor. Într-un cadru pios, un tată poate să-și ajute copiii să se pregătească pentru rânduiala botezului arătându-le cum vor sta împreună în apă și împărtășindu-le cuvintele rugăciunii de botez. El nu îndeplinește rânduiala în acel cadru. Într-un fel, el își ajută copiii să exerseze. În acest mod, ei nu se vor îngrijora de ce se va întâmpla când vor intra în apele botezului. Cred că mamele și tații pot, de asemenea, să-și ajute copiii să exerseze faptul de a face și a ține legământul de botez. Fiecare adunare de împărtășanie poate fi o perioadă sacră de exersare pentru copiii mici, în timp ce iau din simbolurile ispășirii Salvatorului.
Astfel, mă întorc la întrebarea mea de la început. De ce le permitem copiilor nebotezați să ia din împărtășanie? O facem doar pentru „a păstra ordinea”? Sigur că nu. Îi ajutăm pe cei mici ai noștri să ia din împărtășanie, astfel încât să-și poată aduce aminte de Salvatorul lor și să păstreze pacea Lui – o pace neegalată de nimic din ce poate oferi lumea.7 Îi ajutăm să se pregătească să primească acea pace din abundență din ce în ce mai mare în viitor, când vor face și vor ține legăminte făcute cu El.
Note.
1. Vedeți 3 Nefi 18:5, 11.
2. 3 Nefi 18:4; subliniere adăugată.
3. Vedeți 3 Nefi 17:21-25; 18:1-4.
4. Doctrină și legăminte 20:77, 79; subliniere adăugată.
5. Doctrină și legăminte 20:77.
6. Vedeți L. Tom Perry, „Acum, când luăm din împărtășanie”, Liahona, mai 2006, p.41.
7. Vedeți Ioan 14:27.