Episcopatele și președințiile de ramuri au multe responsabilități care pot fi delegate. Dar ele nu pot delega responsabilitatea privind adunările de împărtășanie. În general, ele prezidează și, astfel, sunt responsabile atât de spiritul, cât și de conținutul acestor adunări. Ceea ce vă voi învăța despre adunările de împărtășanie va fi, așadar, de un interes deosebit atât pentru episcopi și președinții de ramuri și consilierii lor, cât și pentru membrii Bisericii care participă la aceste adunări săptămânale.
Baza doctrinară
Adunarea de împărtășanie este singura adunare a episcopiei sau a ramurii la care participăm ca familie – unitatea de bază a Bisericii. Familiile și membrii trebuie să ajungă cu mult înainte de începerea adunării de împărtășanie. Noi participăm, așa cum a poruncit Domnul, pentru a primi împărtășania și a ne reînnoi legămintele.
El a instituit împărtășania pentru a ne aminti de ispășirea Sa. Pe măsură ce ultima cină de Paște special pregătită se apropia de sfârșit, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o apostolilor Săi, spunând: „Luați, mâncați” (Matei 26:26). „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19.) Apoi, El a luat paharul, a rostit o binecuvântare de mulțumire și l-a dat celor adunați în jurul Său, spunând: „Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu” (Luca 22:20), „care se varsă… spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28). „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea. Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului.” (1 Corinteni 11:25-26.) În acest fel, El a legat împărtășania de răstignirea Sa iminentă.
Dumnezeu a spus: „Aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39). Apoi, Fiul lui Dumnezeu Și-a dat de bunăvoie viața pentru a împlini voia Tatălui Său. Astfel, nemurirea a devenit o realitate și viața eternă a devenit o posibilitate pentru toți cei care vor trăi vreodată pe pământ.
Noi onorăm ispășirea Sa într-un mod foarte personal. Venim la adunarea noastră de împărtășanie cu inima frântă și spiritul smerit. Este cea mai importantă parte a respectării zilei de sabat (vedeți D&L 59:8-13).
Rugăciunile de împărtășanie au fost revelate de Domnul. Aceste rugăciuni cuprind legăminte și o promisiune (vedeți D&L 20:77, 79). Facem legământ să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos și să ținem poruncile Sale. Noi mâncăm pâinea frântă în amintirea trupului Său. Noi bem apa în amintirea sângelui Său care a fost vărsat pentru noi. Și depunem mărturie că ne vom aminti întotdeauna de El. Promisiunea: vom avea întotdeauna Spiritul Său cu noi. Ce binecuvântare!
Planificarea adunării de împărtășanie
Ținând cont de aceste principii doctrinare, episcopatele și președințiile de ramuri trebuie să planifice cu atenție adunările de împărtășanie pentru ca adunările să se concentreze asupra Domnului și ispășirii Sale, exemplului Său și principiilor doctrinare ale Evangheliei.
Invitațiile de a vorbi trebuie făcute cu mult timp înainte și trebuie să includă atât o descriere clară a subiectului desemnat și a timpului alocat, cât și faptul de a oferi ajutor. Printre cei care sunt rugați să spună rugăciuni ar trebui să se numere membri la care nu se apelează des. Evitați tiparele de rugăciuni rostite de soț și soție în cadrul aceleiași adunări. Acest lucru transmite un mesaj neintenționat de excludere celor care sunt necăsătoriți. Și amintiți-vă: rugăciunile nu sunt predici!
Este posibil ca misionarilor care pleacă în misiune să li se ofere ocazia de a vorbi în cadrul unei adunări de împărtășanie. Membrii familiei și prietenii misionarului nu sunt invitați să vorbească. Este posibil ca doi sau mai mulți misionari care pleacă în misiune să vorbească în cadrul aceleiași adunări. Misionarii care se întorc din misiune și care au slujit cu onoare trebuie să fie invitați să vorbească în cadrul adunării de împărtășanie și să li se acorde timp pentru a împărtăși experiențe spirituale și a-și depune mărturia.
Adunările de împărtășanie oferă tinerilor ocazia de a vorbi pe scurt despre subiecte din Evanghelie desemnate. Alteori, înalți consilieri vor fi desemnați de președintele de țăruș să vorbească.
Membrii pot fi chemați să slujească în calitate de persoane care întâmpină și ușieri. Ei îi pot întâmpina pe cei care vin să preaslăvească și îi pot invita să se așeze confortabil, păstrând în același timp câteva locuri în spate și lângă culoar pentru cei cu nevoi speciale.
Materialele audio-video, cum ar fi casetele video și diapozitivele, nu pot fi folosite în cadrul adunării de împărtășanie.
Uneori, este posibil ca membrii să nu poată participa din cauza bolii. În astfel de cazuri, deținătorii preoției pot fi desemnați de episcop sau de președintele de ramură să le administreze împărtășania acolo unde se află persoanele în cauză.
O adunare de împărtășanie obișnuită va include cele de mai jos.
- Preludiu muzical.
- Bun-venit și menționarea autorității care prezidează și a reprezentantului înaltului consiliu, dacă este desemnat.
- Imn de deschidere și rugăciune de deschidere.
- Treburi ale episcopiei sau ale ramurii, cum ar fi:
- eliberarea și susținerea oficianților și învățătorilor;
- menționarea copiilor care avansează de la Societatea Primară, membrilor chemați în misiune sau în alte însărcinări, realizărilor tinerilor băieți și tinerelor fete;
- prezentarea numelor fraților care urmează să primească sau să avanseze în cadrul Preoției aaronice, numele membrilor noi ai episcopiei sau ai ramurii.
- Confirmarea noilor membri.
- Imnul de împărtășanie și administrarea împărtășaniei.
- Mesaje din Evanghelie și, opțional, muzică suplimentară.
- Imn de încheiere și rugăciune de încheiere.
- Postludiu muzical.
Cei care urmează să fie eliberați și susținuți nu trebuie să fie prezentați individual. Ei pot fi propuși ca grupuri – mai întâi cei care sunt eliberați, apoi cei care trebuie susținuți în cadrul preoției și cei care trebuie susținuți pentru chemări în organizațiile auxiliare.
Adunările de împărtășanie trebuie să înceapă și să se termine la timp și nu trebuie supraîncărcate. Înainte de adunarea de împărtășanie nu trebuie desfășurate adunări pentru rugăciune. Cei care participă activ trebuie să-și ocupe locurile cu cel puțin cinci minute înainte de începerea adunării, astfel încât să fie pregătiți spiritual pentru o experiență de preaslăvire. În acest interval de liniște, volumul preludiului muzical este redus. Acesta nu este un timp pentru conversații sau trimitere de mesaje, ci un timp de cugetare făcută cu ajutorul rugăciunii, în care conducătorii și membrii se pregătesc spiritual pentru împărtășanie.
Muzica
Imnurile Bisericii reprezintă muzica de bază pentru adunările de preaslăvire și standardul privind ceea ce se cântă de congregație. Alte selecții adecvate pot fi folosite ca preludiu sau postludiu muzical, pentru interpretări corale și selecții muzicale speciale. Imnurile de deschidere și de încheiere sunt, de obicei, cântate de congregație. Imnul de împărtășanie este întotdeauna cântat de congregație.
În mod ideal, fiecare unitate a Bisericii are un cor, fiind invitat să cânte periodic. Un cor poate binecuvânta vieți. Sora Nelson și cu mine avem amintiri plăcute legate de participarea noastră – cu ani în urmă – la corul micii noastre ramuri din Minneapolis, Minnesota. Când noi și ceilalți veneam să cântăm, eram mai mulți în cor decât cei rămași în congregație.
Pianele, orgile sau echivalentele lor electronice sunt instrumentele standard folosite în adunările Bisericii. Dacă se folosesc alte instrumente, folosirea lor trebuie să fie în concordanță cu spiritul adunării. Instrumentele prea gălăgioase și care nu înlesnesc preaslăvirea, cum ar fi cele mai multe dintre instrumentele de suflat sau de percuție, nu sunt adecvate pentru adunarea de împărtășanie. Dacă nu există un pian, o orgă sau un acompaniator, pot fi folosite înregistrări audio adecvate.
Cântecul celor neprihăniții este o rugăciune către Domnul (vedeți D&L 25:12). Unii membri par reticenți să cânte, poate din cauza fricii. Noi, fiecare în parte, trebuie să uităm de temerile noastre și să cântăm deoarece aceasta este o ocazie de a-L lăuda pe Creatorul nostru cu pioșenie. Muzica din cadrul adunării de împărtășanie este pentru preaslăvire, nu pentru spectacol. Nu trebuie să lăsăm muzica noastră sacră să ne scape și nici să permitem muzicii laice să o înlocuiască.
Conducerea adunării de împărtășanie
Episcopatele și președințiile de ramuri au responsabilitatea nu doar de a planifica aceste adunări, ci și de a le conduce. Ele trebuie să facă acest lucru cu pioșenie. Unii membri ai congregației se roagă pentru a primi îndemnuri și comunicări mai subtile din cer. Stabilirea unui spirit de pioșenie îi va ajuta să primească acele îndemnuri. Amintiți-vă: pioșenia invită revelația!
Cei care conduc adunarea încep cu un salut cordial. Anunțurile detaliate sunt gestionate mai adecvat cu altă ocazie. Deoarece îi invităm pe toți să vină la Hristos, prietenii și apropiații sunt întotdeauna bineveniți, dar nu ne așteptăm ca ei să ia din împărtășanie. Însă, nu le este interzis. Ei aleg singuri. Sperăm că cei nou-veniți printre noi se vor simți întotdeauna doriți și confortabil. Copiii mici, în calitate de beneficiari fără de păcat ai ispășirii Domnului, pot lua din împărtășanie pe măsură ce se pregătesc pentru legămintele pe care le vor face mai târziu în viață.
Adunările noastre trebuie să fie conduse întotdeauna așa cum îndrumă Spiritul (vedeți D&L 46:2). Uneori, poate apărea ceva neașteptat pe care un oficiant care prezidează poate dori să-l clarifice sau să-l corecteze, după cum este îndemnat de Spirit. În caz contrar, nu se mai face niciun comentariu după ce ultimul vorbitor a vorbit.
Administrarea împărtășaniei
Episcopatele și președințiile ramurilor prezidează asupra Preoției aaronice din episcopii și ramuri. Ele, împreună cu sfătuitorii cvorumurilor, vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că împărtășania este pregătită înainte de adunare și că distribuirea împărtășaniei a fost temeinic planificată. Cei care administrează împărtășania trebuie să arate cât mai bine și să fie îmbrăcați corespunzător. Cămășile albe nu doar că arată bine, dar sunt și un memento blând al altor ritualuri sacre, cum ar fi rânduiala botezului și cele din templu, la care se poartă, de asemenea, haine albe.
Rugăciunile de împărtășanie trebuie rostite în mod inteligibil, pentru că cel care se roagă dă glas legămintelor pe care le fac ceilalți. Cei care au privilegiul de a binecuvânta împărtășania trebuie să fie curați și cu inima pură. Autoritatea care prezidează primește prima împărtășania.
Adunarea de post și mărturii
Adunările de post și mărturii se desfășoară o dată pe lună, de obicei în prima duminică. În general, bebelușii sunt binecuvântați în acea zi. După împărtășanie, fratele care conduce depune o mărturie scurtă. Apoi, el invită membrii să depună mărturii scurte și sincere despre Salvator, învățăturile Sale și restaurare. Părinții și învățătorii trebuie să-i ajute pe copii să învețe ce este o mărturie și când este potrivit să o exprime. Copiii mai mici trebuie să învețe să-și împărtășească mărturiile acasă sau la Societatea Primară până când sunt destul de mari pentru a depune, fără ajutor, o mărturie corespunzătoare în cadrul adunării de post și mărturii.
Participarea personală
Fiecare membru al Bisericii este responsabil în ceea ce privește îmbogățirea spirituală care poate rezulta în urma unei adunări de împărtășanie. Fiecare trebuie să cânte cu inima recunoscătoare și să răspundă cu un „amin” sonor la încheierea unei rugăciuni sau a unei mărturii. Noi cugetăm, în mod personal, asupra ispășirii lui Isus Hristos. Cugetăm asupra semnificației suferinței Sale din Ghetsimani și a răstignirii Sale pe Căpățâna. În acest moment, fiecare dintre noi trebuie „să se cerceteze… pe sine” (1 Corinteni 11:28) și să cugete asupra legămintelor personale făcute cu Domnul. În acest moment, cugetăm asupra lucrurile sacre ale lui Dumnezeu.
Cu recunoștință, Îi mulțumesc Domnului pentru adunarea de împărtășanie și pentru tot ce a însemnat aceasta în viața mea. Mi-a reaprins, în mod repetat, credința și mi-a permis să-mi reînnoiesc săptămânal legămintele, ajutându-ne pe sora Nelson și pe mine să trăim și să ne creștem familia în lumina glorioasă a Evangheliei.