Când Salvatorul le-a slujit nefiților, după învierea Sa, El a avut grijă să-i includă pe copii în acțiunile transcendente de preaslăvire care au avut loc. Este consemnat că „El i-a luat pe pruncii lor, unul câte unul, și i-a binecuvântat și S-a rugat Tatălui pentru ei”. El a spus mulțimii: „Iată-i pe cei mici ai voștri”. Adulții au privit cu uimire cum îngerii coborau „ca și cum ar fi fost în mijlocul focului; și ei au coborât și i-au înconjurat pe cei mici și… îngerii le-au slujit lor” (3 Nefi 17:21, 23, 24).
Copiii noștri nu au fost acolo; nici nu au fost prezenți în timpul slujirii Salvatorului din viața muritoare, când El a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10:14). Cu toate acestea, copiii noștri sunt, de asemenea, prețioși pentru El, iar inima lor poate fi atinsă de Duhul Sfânt. Una dintre ocaziile Sale de a avea o astfel de influență asupra copiilor noștri este în cadrul adunării de împărtășanie, adunarea sacră de preaslăvire desfășurată în numele Său pentru toți membrii Bisericii.
Copiii pot să preaslăvească și să simtă Spiritul
Chiar și copiii foarte mici pot să simtă sentimentele frumoase, sacre, duioase care se revarsă de la Duhul Sfânt și toți copiii au nevoia și dreptul de a face acest lucru. Pentru a simți Spiritul, copiii noștri trebuie să ia parte la adunarea de împărtășanie și să fie suficient de liniștiți pentru a percepe șoaptele glasului blând și liniștit. Nu este întotdeauna ușor, dar ne putem învăța copiii: „Opriți-vă, și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10). Pe lângă faptul de a fi un exemplu de pioșenie pentru copii, părinții, rudele, învățătorii și conducătorii pot găsi utile gândurile de mai jos pentru a ajuta copiii să aibă parte de preaslăvirea pioasă.
Faptul de a-i învăța să preaslăvească pios începe acasă. Cu cât această învățare începe mai devreme cu copiii mici, cu atât este mai ușor. Trebuie să ne învățăm copiii cât de important este să simtă Spiritul; ce să facem pentru a dobândi aceste sentimente speciale, sacre; și cum să le recunoască. Putem, de asemenea, să încercăm să oferim, acasă, momente de liniște care să fie favorabile Spiritului. Multe familii desfășoară zilnic momente de devoțiune citind din scripturi și cântând imnuri, pe lângă seara în familie.
Părinții își pot face timp acasă pentru a explica celor mici de ce participăm la adunarea de împărtășanie. În timpul rugăciunilor în familie, Îl putem ruga pe Domnul să ajute fiecare copil să înțeleagă ce încercăm să-i învățăm.
Le putem aminti copiilor noștri, înainte de adunările Bisericii, ce se va întâmpla și cum vom lua parte cu toții: „Intrăm în capelă în liniște. Ne așezăm împreună ca familie și ascultăm preludiul muzical. Când ascultăm muzica, ne pregătim pentru împărtășanie și putem simți Spiritul. Acesta este un sentiment de fericire, pace și liniște”.
Copiii pot fi, de asemenea, învățați să asculte în liniște cele câteva minute ale unui număr muzical special. Muzica este un instrument al Spiritului, iar copiii pot simți acel Spirit chiar dacă nu înțeleg cuvintele.
Să ajutăm copiii să participe
Copiii de toate vârstele se pot bucura să participe la imnuri la diferite niveluri. Copiilor mici le place să asculte expresiile care se repetă în text. Foarte multe dintre imnurile noastre au astfel de expresii sau refrene și îi putem ajuta pe cei mici să audă cuvintele. Dacă vom șopti cuvinte care urmează la urechea copilului, el sau ea va auzi cuvintele pe măsură ce sunt cântate. De exemplu, la începutul refrenului, putem să șoptim: „Fii atent la «Domnul la noi zâmbește»” și, apoi, să privim cum se întinde zâmbetul pe chipul copilului când congregația cântă acele cuvinte.
Pe măsură ce copiii cresc, pot învăța să se alăture atunci când sunt cântate aceste expresii speciale. Copiilor le place să cânte „Cât e de minunat” sau „Slavă lui Dumnezeu” ori „Zi frumoasă”. Treptat, copiii se pot alătura pentru a cânta părți mai mari, refrene întregi și, în cele din urmă, întregul imn. Este de ajutor dacă exersăm acasă.
Copiii care știu să citească puțin pot învăța să citească imnurile în același mod treptat și au un sentiment minunat de realizare făcând acest lucru. Acest lucru stabilește un tipar pentru ei, ca, pe măsură ce devin adolescenți, să aibă mai multe șanse să continue să cânte imnurile.
Copiii pot învăța să se roage de la cea mai fragedă vârstă. Acasă, îndrumați de părinți, chiar și copiii mici își încrucișează brațele și își înclină capul în față împreună cu restul familiei. Același lucru se întâmplă la adunarea de împărtășanie în timpul rugăciunii de deschidere, rugăciunii de încheiere și al rugăciunilor de împărtășanie. Putem citi acasă frumoasele rugăciuni de împărtășanie, pline de însemnătate, alături de copiii noștri explicându-le, la nivelul înțelegerii lor, ce înseamnă acele cuvinte. Ar putea fi util pentru unii dintre copiii mai mari să încerce să memoreze rugăciunile. Asemenea cazului imnurilor, ei vor „auzi” cuvintele dacă știu care sunt. Putem, de asemenea, să explicăm înțelesul împărtășaniei într-un mod pe care copiii noștri să-l poată înțelege.
Să ajutăm copiii să fie pioși
Putem face multe pentru a ne ajuta copiii să aprecieze cuvântările rostite în cadrul adunării de împărtășanie. Președintele Spencer W. Kimball ne-a sfătuit: „Un comentariu șoptit ocazional pentru a clarifica… mesajul vorbitorului poate ajuta copilul să se raporteze la ceea ce se întâmplă. De exemplu, tatăl ar putea șopti: «Cel care vorbește acum este tatăl lui Gordy. El vorbește despre pionieri»”1.
Din când în când, părintele poate, de asemenea, să rezume pe scurt ceea ce se spune și să îndrepte atenția copilului către povestirile din scripturi pe care le-ar recunoaște: „Știi această povestire! Este despre Abinadi și regele Noe”.
Desigur, toate acestea trebuie făcute în șoaptă, la urechea copilului, pentru a nu distrage atenția celorlalți.
Unii părinți ar putea spune: „Copiii noștri sunt pioși până după distribuirea împărtășaniei și credem că este suficient”. Dar întreaga adunare este dedicată preaslăvirii, iar copiii noștri sunt invitați la toată adunarea. Luăm din împărtășanie pentru a ne aminti de ispășirea Salvatorului și pentru a ne reînnoi legămintele făcute cu El. Cuvântările sunt extensii ale acelei aduceri aminte și ale acelui angajament.
Copiii noștri trebuie să aibă și să arate respect față de vorbitori. Cu dragoste, ne putem sfătui copiii: „Știu că nu înțelegi totul, dar vorbitorii ne vor spune ce simt ei că Domnul dorește ca noi să învățăm. Te voi ajuta să înțelegi puțin și, apoi, vom vorbi mai mult despre aceasta după ce ajungem acasă”.
Când luăm loc în biserică alături de prieteni simpatizanți, ne dorim ca ei să simtă Spiritul și să se convertească. Într-un fel, copiii noștri sunt, de asemenea, simpatizanții noștri. Nu ne dorim același lucru pentru ei?
Să ajutăm copiii să simtă Spiritul
Mulți oameni vin la adunarea de împărtășanie cu dorința de a se apropia mai mult de Domnul și de a fi inspirați de Duhul Sfânt. Comportamentul necuviincios al oricăruia dintre noi îi poate distrage pe alții de la dorința de a preaslăvi. Vârstnicul Alexander B. Morrison, care a slujit în calitate de membru al Celor Șaptezeci din anul 1989 până în anul 2000, povestește despre adunările de împărtășanie africane: „Toată lumea, copii și adulți deopotrivă, urmărește vorbitorul cu o concentrare intensă, captivată. Nu există nicio zvârcolire pe bănci, nu se intră și nici nu se iese pentru a se bea apă, nu se merge la toaletă. În astfel de circumstanțe, nivelul de spiritualitate în cadrul adunărilor de împărtășanie este ridicat”2.
Nu ne putem forța copiii să preaslăvească, dar îi putem ajuta să se comporte în moduri care invită Spiritul. Desigur, fiecare copil este unic, iar ceea ce funcționează cu unul poate să nu funcționeze cu altul. Dar părinții care, cu ajutorul rugăciunii, hotărăsc să-și ajute copiii să preaslăvească și să simtă Spiritul, vor afla, spre bucuria lor, că sunt îndreptățiți să primească revelație și inspirație în această privință.
În afară de cei din familia restrânsă, și alții pot încuraja pioșenia și respectul din partea copiilor. Vorbitorii pot folosi un limbaj simplu și pot include povestiri familiare din scripturi. Dirijorii și organiștii sau pianiștii pot include muzică pe care copiii o vor recunoaște și de care se vor bucura. Conducătorii preoției pot lucra pentru a se asigura că adunările Îl invită pe Spiritul Sfânt să fie prezent.
O ocazie extraordinară
Adunările de preaslăvire sunt o ocazie extraordinară pentru copii să învețe despre autocontrol și respectul față de drepturile și nevoile altora. Aceste adunări sacre sunt ocazii pentru noi, toți, să lucrăm împreună pentru a-i ajuta pe copii să învețe să simtă și să dorească slujirea Spiritului Sfânt. Apoi, pe măsură ce cresc, ei vor dobândi o dragoste profundă și trainică față de Salvator, o dragoste care îi va susține pe calea strâmtă și îngustă care-i duce înapoi în brațele Sale.
Pioșenie
„Trebuie să ne întărim adunările de împărtășanie și să le transformăm în ore de preaslăvire în adevăratul sens al cuvântului. Cultivați un spirit de pioșenie, o atitudine în care oamenii intră în capelă și sunt tăcuți, pioși și meditativi… Adunarea de împărtășanie trebuie să fie un moment de înviorare spirituală pentru oamenii noștri, când, duminica, se adună pentru a lua din împărtășanie și a-și reînnoi legămintele pe care le-au făcut cu Domnul.”
Președinte Gordon B. Hinckley, Conferința regională din Pittsburg, Pennsylvania, 27 apr. 1996; citat în Ensign, aug. 1997, p. 6; iul. 1997, p. 73.