Când copiii noștri erau foarte mici, alegeam întotdeauna să stăm la biserică într-un loc care ne permitea să ieșim rapid. Geanta pentru scutece era mereu plină cu cărți, creioane colorate și jucării care nu făceau zgomot – materiale care să liniștească echipa noastră foarte activă și vivace. Scopul nostru era să-i ajutăm să stea liniștiți în timpul adunării.
Dar, când au crescut – și mergeau la școala primară – am hotărât că erau pregătiți pentru o nouă fază. Ne-am gândit că, dacă noi depunem puțin mai mult efort, îi putem ajuta pe copiii noștri să dobândească o nouă perspectivă asupra adunărilor Bisericii și să învețe mai mult din mesajele prezentate acolo. Noul nostru obiectiv era să-i ajutăm să asculte și să învețe în timpul adunărilor Bisericii.
Mai întâi, am discutat despre aceasta ca familie, vorbind despre ce urma să facem și de ce. Apoi, am trecut printr-o „perioadă de renunțare”, acea perioadă în care nu le-am mai adus la biserică obiecte care nu făceau gălăgie și care le distrăgeau atenția, ci i-am încurajat pe cei trei copii mai mari să asculte.
În acest timp, ne-am cercetat profund inima. Ne-am dat seama că, mai mult ca niciodată, casa noastră trebuia să devină un centru de învățare spirituală. Conceptele Evangheliei predate la biserică urmau să devină mai mult o rampă de lansare pentru discuțiile noastre de acasă; principiile predate acasă urmau să fie întărite și îmbogățite prin participarea la adunările Bisericii. Astfel, speram noi, copiii noștri aveau să găsească adunarea de împărtășanie mai relevantă.
Ne-am dat seama că trebuia să ne concentrăm asupra faptului de a ne ajuta copiii să-și dezvolte capacitatea de a asculta. Mai jos, sunt câteva idei despre cum să faceți acest lucru, bazate pe experiența noastră.
1. Desfășurați lecții în cadrul serii în familie despre importanța faptului de a asculta și despre cum să ascultăm. Începeți prin a discuta cum să vă ascultați unii pe alții în conversații individuale. Interpretați pe roluri situații în care trebuie să ascultați. Apoi, în timpul săptămânii, fiți voi înșivă buni ascultători cu fiii și fiicele voastre. Arătați-le cât este de important ca vorbitorul să aibă contact vizual cu ascultătorul și ca ascultătorul să-i acorde întreaga sa atenție.
2. Creați alte situații speciale de ascultare acasă. Am înregistrat seri în cămin în care copiii noștri spun istorisiri din scripturi și predau principii ale Evangheliei. Le place să-și asculte propriile voci și redau aceste înregistrări din nou și din nou. A le citi, cu glas tare, copiilor este, de asemenea, un mod minunat de a-i învăța să asculte. Înregistrarea acestor selecții de lecturi preferate pentru utilizare ulterioară a devenit populară în casa noastră. Înregistrările nu numai că ne distrează, dar și predau principii corecte.
3. Ca familie, discutați despre modul în care aceste tehnici bune de ascultare sunt valabile în situații de ascultare ca grup – în special în adunarea de împărtășanie. Explicați că menținerea contactului vizual, tehnică predată în toate lecțiile pentru învățători, este valabilă și pentru cei care ascultă. În cadrul adunării de împărtășanie, fiți exemple pentru copiii voștri prin obiceiuri bune de ascultare uitându-vă la vorbitor și nelăsându-vă ochii și gândurile să rătăcească.
4. Acasă, lucrați pentru a aprofunda și mări cunoașterea copiilor voștri despre vocabularul Evangheliei, astfel încât, atunci când aud acești termeni în cuvântările de la biserică, să poată relaționa mai eficient cu ei. O mare parte din limba vorbită în adunările Bisericii poate fi înțeleasă chiar și de copiii mici. De exemplu, începeți cu termeni precum botez, legământ și împărtășanie.
5. Ajutați-vă copiii să înțeleagă scopurile adunărilor Bisericii și ce se întâmplă în cadrul lor. În timpul serilor în cămin, discutați despre anumite evenimente, precum binecuvântări, confirmări și despre împărtășanie. Apoi, aceste părți ale adunării vor fi mai familiare și mai interesante pentru ei.
6. Desemnați fiecărui copil o cuvântare anume pe care să o rezume acasă. Rugați-i să scrie un rezumat de una sau două fraze în timpul adunării. Când cuvântările sunt prea complexe pentru copiii mai mici, părinții sau frații și surorile mai mari pot ajuta la explicare și conceptualizare. În acest fel, întreaga familie este implicată și toată lumea profită de experiență.
7. Începeți un dosar de familie sau un album cu povestiri sau concepte interesante auzite în adunările Bisericii. Folosiți titluri simple – faceți din aceasta un proiect chiar și pentru cei mai mici. Permiteți-le să adauge propriile idei sau foi de prezentare pe care le aduc acasă. Când o lecție pentru seara în cămin se concentrează asupra unuia dintre aceste subiecte sau unui copil i se cere să rostească o cuvântare, folosiți dosarul ca material care să ofere resurse.
8. Cântați imnuri acasă pentru a ajuta copiii să fie mai interesați de muzică la adunarea de împărtășanie. Rugați dirijorul să vă ofere o listă cu imnurile programate pentru adunarea de împărtășanie; apoi, exersați-le împreună în cadrul serii în familie. Învățați copiii să acorde o atenție deosebită cuvintelor. Discutați despre mesajele imnurilor.
Dacă noi, părinții, depunem efort și ne facem timp, ne putem ajuta copiii să aprecieze adunările Bisericii într-o măsură mai mare. Iar efortul pe care îl depunem acum pentru a-i ajuta să învețe să asculte va aduce beneficii eterne.