Mesaj din partea conducerii zonei
Vârstnicul Timothy J. Dyches, Statele Unite
Al doilea consilier în preşedinţia Zonei Europa
Primăvara, avem privilegiul să sărbătorim Paştele, unde, în emisfera nordică, prezenţa rece a iernii e înlăturată de căldura plăcută a aerului de primăvară. Este momentul renaşterii şi al unui nou început pentru tot ce are viaţă.
Vă invităm, încă o dată, să ajungeţi să vă bizuiţi pe forţele proprii din punct de vedere spiritual şi temporal. În Evanghelia lui Isus Hristos, acestea sunt complementare, una nu poate exista fără cealaltă.
„Bizuirea pe forţele proprii este capacitatea, angajamentul şi efortul de a satisface nevoile spirituale şi materiale ale dumneavoastră şi ale familiei. Pe măsură ce membrii ajung să se bizuie pe forţele proprii, ei ajung să slujească şi să se îngrijească mai bine de alţii.
Membrii Bisericii sunt responsabili de propria bunăstare spirituală şi materială. Fiind binecuvântaţi cu darul libertăţii de a alege, ei au privilegiul şi datoria de a-şi stabili propriul curs, de a-şi rezolva problemele şi de a se strădui să ajungă să se bizuie pe forţele proprii. Membrii fac aceasta cu ajutorul inspiraţiei din partea Domnului şi muncind cu propriile mâini.”1
Cum pot ajunge să mă bizui pe forţele proprii din punct de vedere temporal?
Înţelegând valoarea şi binecuvântările muncii
„Fie ca noi să ne dăm seama că privilegiul de a munci este un dar, puterea de a munci este o binecuvântare, iar dragostea de muncă reprezintă succesul.”2
Valoarea muncii este vitală în vieţile noastre pentru a învăţa lecţiile care ne vor aduce fericire şi progres de durată. Am crescut într-o familie mare care se baza pe principiul muncii. Făceam totul, de la pregătirea şi aratul pământului până la plantarea seminţelor, de la irigarea zilnică şi prăşitul din timpul sezonului de creştere, până la recoltare şi strângerea de provizii făcând conserve sau congelând. Iar aceasta era numai ceea ce făceam în timpul verii.
Părinţii mei erau mereu alături, plin de credinţă, încurajând, învăţându-ne şi muncind cot la cot cu noi. Niciodată nu ne cereau să facem ceva ce ei nu ar fi făcut. Binecuvântările muncii în familie au inclus bucuria de a depune efort creativ şi de a „face un lucru cum trebuie”, dobândirea de îndemânări utile pentru moment şi pentru viitor, oferirea de slujire altora, înţelegerea aşteptărilor şi performanţei legate de un proiect şi dezvoltarea autodisciplinei.
Profitând de oportunităţile educaţionale
Cu un an înainte de grădiniţă, era de aşteptat ca noi să învăţăm să ne legăm singuri şireturile la pantofi, să ştim cât este ora uitându-ne la ceas, să memorăm adresa noastră şi numărul de telefon şi să învăţăm cum se ajunge pe jos până la şcoală. În timpul anilor de şcoală, eram mereu îndemnaţi să dăm tot ce aveam mai bun, iar părinţii noştri ne ajutau mereu să ne ridicăm la potenţialul nostru. Învăţăm mereu.
Credinţa precede miracolul
„Într-adevăr, Domnul ne ajută când ne îndreptăm spre El în momente dificile, mai ales când suntem dedicaţi lucrării Sale şi suntem supuşi voinţei Sale. Dar Domnul îi ajută doar pe cei care sunt dornici să se ajute pe ei înşişi. El Se aşteaptă ca toţi copiii Săi să se bizuie pe forţele proprii în măsura în care pot.”3
O recent absolventă a cursului de bizuire pe forţele proprii relatează despre călătoria ei de credinţă şi acţiune:
„Am început să pun în practică tot ceea ce am învăţat, inclusiv faptul de a-mi folosi timpul în mod eficient. Acum, simt că eu contez şi că pot face lucruri pe care nu mi le-aş fi imaginat în trecut.
Citesc din scripturi în fiecare zi şi mă rog din toată inima – ştiu că sunt importantă pentru Tatăl meu Ceresc. Au început să se întâmple lucruri în viaţa mea pe care nu mi le-aş fi imaginat vreodată. A fost incredibil. Era ca şi cum cineva îmi îndruma paşii în căutarea unui loc de muncă. Nu am avut probleme legate de limbă.
Când m-am prezentat unei femei care căuta o îngrijitoare pentru fetiţa ei, imediat ce am intrat în casă, micuţa m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat. A stat lângă mine pe toată durata interviului şi, datorită acestui lucru, am obţinut locul de muncă. Acum, soţul ei ne ajută să găsim un loc de muncă pentru fiul meu.
De atunci, o altă persoană ne-a oferit un loc de muncă. O soră din Biserică m-a ajutat să găsesc un apartament în care să locuim. Pentru prima oară în viaţa mea, fac lucruri pe care nu am crezut vreodată că vor fi posibile.”4
Citesc din scripturi în fiecare zi şi mă rog din toată inima – ştiu că sunt importantă pentru Tatăl meu Ceresc. Au început să se întâmple lucruri în viaţa mea pe care nu mi le-aş fi imaginat vreodată. A fost incredibil. Era ca şi cum cineva îmi îndruma paşii în căutarea unui loc de muncă. Nu am avut probleme legate de limbă.
Când m-am prezentat unei femei care căuta o îngrijitoare pentru fetiţa ei, imediat ce am intrat în casă, micuţa m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat. A stat lângă mine pe toată durata interviului şi, datorită acestui lucru, am obţinut locul de muncă. Acum, soţul ei ne ajută să găsim un loc de muncă pentru fiul meu.
De atunci, o altă persoană ne-a oferit un loc de muncă. O soră din Biserică m-a ajutat să găsesc un apartament în care să locuim. Pentru prima oară în viaţa mea, fac lucruri pe care nu am crezut vreodată că vor fi posibile.”4
În timp ce reuşim să ne bizuim mai mult pe forţele proprii, ne păstrăm sănătatea făcând exerciţii fizice cu regularitate, având obiceiuri alimentare sănătoase şi o igienă corporală bună. Nu cheltuim mai mult decât câştigăm şi economisim, în timp ce evităm datoriile. Persoana care se bizuie pe forţele proprii va posti şi va dona cu bucurie o donaţie de post generoasă.
Calea către perfecţiune presupune să trăim în fiecare zi în acord cu Evanghelia. Aşadar, străduindu-ne să ajungem să ne bizuim pe forţele proprii din punct de vedere temporal, punem în practică toate principiile Evangheliei lui Isus Hristos. Mă rog ca, în lunile şi anii ce vor urma, cu toţii să facem acest lucru.
- Manualul 2, 6.1.1.
- David O. McKay, Pathways to Happiness (1957), p. 381.
- Vârstnicul L. Tom Perry, Ensign, octombrie, 1991.
- Vezi, de asemenea, D&L 60:13; 130:20-21.