Vârstnicul Francisco J. Ruiz de Mendoza, Spania,
Zona-Cei Șaptezeci
În timp ce lucrarea de salvare înaintează, suntem încântaţi să vedem cum din ce în ce mai mulţi copii ai lui Dumnezeu devin membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, „singura Biserică adevărată şi vie de pe toată faţa pământului”[i].
În general, mă gândesc la un nou convertit ca la un diamant brut a cărui frumuseţe ca o bijuterie va fi realizată treptat, printr-un proces de tăiere şi şlefuire făcut cu grijă şi mare artă. Aceasta necesită o tehnică plină de măiestrie, combinată cu o răbdare drăgăstoasă şi o dedicare constantă.
Când un diamant este extras din mină nu arată frumos. Pentru ca el să devină frumos, un expert cu mulţi ani de pregătire şi experienţă trebuie să-l prelucreze. Domnul doreşte ca fiecare dintre copiii Săi să vină la Hristos şi „[să se perfecţioneze] pentru El”[ii]. La fel ca diamantele strălucitoare, sfinţii din zilele din urmă perfecţi sunt frumoşi, nobili şi magnifici. Credinţa şi lucrările lor strălucesc ca un far luminos pentru lume şi nu există nici o îndoială că ei sunt diferiţi şi unici.
Înaintarea de-a lungul cărării spre perfecţiune este de cele mai multe ori o sarcină descurajantă. Sunt necesare efort şi sacrificiu considerabile. De asemenea, se cere perseverenţă. Şi, cu certitudine, implică să ştii ce să faci şi cum să faci. În mila Sa, Domnul a hotărât că toţi copiii Săi trebuie să lucreze împreună, să se ajute unul pe altul şi să reuşească să trăiască conform legii Evangheliei. Când Alma se afla la apele lui Mormon, fugind de slujitorii regelui Noe, „mulţi” dintre cei care l-au urmat s-au adunat, dornici să facă legământ cu Dumnezeu. Alma a simţit că ei erau pregătiţi pentru botez deoarece ei erau „dornici să [poarte] greutăţile unul altuia, pentru ca ele să fie uşoare… şi… să [jelească] împreună cu cei care jelesc… să-i [mângâie] pe cei care au nevoie să fie mângâiaţi şi să [fie] martorii lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile… chiar până la moarte”.[iii]
Noii membri au simţit pentru prima oară Spiritul lui Dumnezeu. Acest lucru a fost consecinţa depunerii mărturiei de către membri şi misionari. Ei au simţit adevărul Evangheliei în mintea şi în inima lor, prin intermediul Duhului Sfânt care a venit asupra lor şi a rămas în inima lor[iv]. Acum, pentru îndeplinirea mai departe a legământului de la botez ei au nevoie să fie iubiţi şi hrăniţi spiritual astfel încât, prin acest exemplu, să poată experimenta o bucurie mai mare şi să simtă îndemnul de a face pentru alţii la fel cum s-a făcut pentru ei.
Aşa cum preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a amintit tuturor, un nou convertit trebuie să-şi părăsească obiceiurile vechi şi chiar vechii prieteni şi asociaţi. Această abatere drastică de la calea veche spre una nouă nu este uşoară şi noul convertit, deseori, este expus descurajării. Amintiţi-vă de copiii lui Israel, când au fost eliberaţi din robie. Când au trecut prin greutăţile vieţii în deşert, în timp ce erau conduşi către „pământul făgăduit”, ei au fost, deseori, extenuaţi şi au dorit să se întoarcă în Egipt[v]. Vorbind despre membrii noi, chemarea profetică a preşedintelui Hinckley a fost următoarea:
„Fiecare dintre ei are nevoie de trei lucruri: să aibă un prieten, o responsabilitate şi să fie hrănit de «cuvântul cel bun al lui Dumnezeu»[vi]. Avem datoria şi ocazia de a le asigura aceste lucruri”.[vii]
Rugăciunea mea sinceră este ca fiecare dintre noi să-i primească pe noii convertiţi cu braţele deschise, cu răbdare şi bunătate, cu dragoste sinceră şi dezinteresată. Făcând astfel, vom fi o parte importantă a religiei pure şi neîntinate[viii], îi vom ajuta să strălucească la fel ca diamantele şi vom străluci noi înşine şi mai mult. În cele din urmă, îi vom ajuta să dezvolte însuşirile lui Hristos la fel cum dezvoltăm aceste însuşiri pentru noi înşine.
[i] D&L 1:30
[ii] Moroni 10. 32
[iii] Mosia 18 8-9
[iv] D&L 8:2.
[v] Exodul 16:3.
[vi] Moroni 6:4
[vii] Liahona, feb. 1999, „Every Convert Is Precious”.
[viii] Iacov 1:27.