Într-o zi, în timp ce locuia la Roma, sora Rodica Bradea vorbea cu o prietenă despre biserici și despre ce credeau și predau diferitele religii.
Prietena ei i-a spus că avea o altă prietenă care știa despre o altă biserică de care Rodica nu auzise niciodată. În timp ce prietena ei descria noua biserică și ceea ce i-a explicat prietena prietenei ei despre aceasta, i s-a făcut pielea de găină și a știut imediat că ea trebuia să meargă la acea biserică nouă. Ea a întrebat-o pe prietena ei cum se numea biserica, dar aceasta nu-și putea aminti exact, doar că era ceva legat de sfinții lui Isus Hristos.
Ce i-a spus Duhul Sfânt
Apoi, s-a întâmplat ceva ce Rodica nu va uita niciodată – ea știa numele bisericii. „Eu știu acum că Duhul Sfânt a fost Cel care mi-a spus, dar niciodată nu mai simțisem așa ceva. Eu pur și simplu am știut numele. Îmi voi aduce mereu aminte acel sentiment.” Rodica a aflat unde era cea mai apropiată casă de întruniri a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și s-a dus la biserică duminica următoare. De atunci, ea a continuat să meargă la biserică.
Misionarii au fost, desigur, încântați când ea a intrat în biserică în acea zi. Ea a participat la lecții cu ei timp de patru luni și, apoi, a fost botezată într-o zi rece de noiembrie.
Ea a explicat: „În cea mai mare parte a celor patru luni, am studiat despre cine a fost Joseph Smith. Bunica mea a fost o creștină foarte credincioasă chiar și atunci când a fi religios nu era permis și ea a fost un exemplu minunat pentru mine. M-a ajutat să studiez din Biblie și m-a învățat multe despre Isus Hristos. Dar, deși știam despre Isus Hristos, a trebuit să mă gândesc mult timp la Joseph Smith și la faptul că Dumnezeu chiar a vorbit cu el, dar, apoi, într-o zi, am înțeles că istorisirea era adevărată și, de îndată ce am știut că Joseph Smith a fost un profet, nu a mai fost cale de întoarcere”.
Să rămânem activi în Biserică
Sora Rodica a avut lacrimi în ochi atunci când a răspuns la întrebarea despre cum a rămas activă în Biserică depunându-și mărturia despre Isus Hristos. „Știu că El a fost mereu acolo pentru mine. Nimic nu îmi va lua această cunoaștere. Am cunoscut religia ortodoxă, cea baptistă și alte religii și știu că aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos. Nimic nu mă poate face să părăsesc adevărata Sa Biserică.”
Faptul de a merge la Biserică nu este deloc ușor, deoarece ea locuiește la 80 de kilometri distanță de cea mai apropiată clădire a Bisericii, așa că drumul durează aproximativ o oră și jumătate dus și la fel întors, dar ea face tot posibilul și participă fie online, fie în persoană în fiecare săptămână. E a spus zâmbind: „Tehnica este de ajutor uneori”.
Ea crede cu tărie în importanța de a avea o chemare. „De asemenea, este important ca membrii să aibă o chemare. Este nevoie de noi, toți, în împărăția Domnului, este nevoie de noi, toți, în România. Am învățat atât de multe din slujirea mea în Biserică. Mi-a plăcut să fiu președinta Societății Primare când am locuit în Roma. Mereu încercam să-i încurajez pe copii să împărtășească Evanghelia. Manualele au fost mereu utile pentru predarea lecțiilor, dar nimic nu înlocuiește modul în care copiii pot învăța prin faptul de a simți dragostea dumneavoastră și înțeleg că sunt copii ai lui Dumnezeu. Mi-a plăcut să fac activități cu copiii și am încercat mereu să implic întreaga familie cât mai des posibil.”
Ea a continuat: „Cel mai important lucru pe care îl poate face orice membru este să ajute la predicarea Evangheliei. FIECARE membru trebuie să fie misionar. Trebuie să invităm oamenii să vină și să vadă ce are de oferit Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și, apoi, să-i invităm să rămână. Este atât de important să facem acest lucru în orice mod putem”.
Ea consideră că o parte din munca misionară făcută de membri se întâmplă în căminele noastre. Una dintre încercările pe care copiii și tinerii le au în Biserica din România este că părinții nu merg la biserică. Dacă părinții nu merg, atunci nici copiii nu merg. Pandemia a fost grea pentru familii, am pierdut mulți oameni care nu s-au mai întors. Poate că este nevoie să li se aducă aminte. În general, mărturia copiilor o reflectă pe cea a părinților. Avem nevoie ca oamenii să se întoarcă și să vină cu copiii lor”.
Templul este cheia
Ea a declarat: „Merită să facem sacrificii pentru a merge la templu. Când locuiam mai aproape, încercam să mă duc în fiecare sâmbătă. Acum că sunt foarte departe, mă duc cât de des pot”. Ea consideră că timpul petrecut lucrând în templu o vreme a fost una dintre cele mai mari binecuvântări ale ei.
„Familiile sunt importante și templul ajută ca acestea să rămână împreună”, a explicat Rodica și a adăugat că ea și soțul ei au divorțat. Niciunul dintre noi nu era fericit, copiii erau foarte nefericiți și, apoi, tatăl lor a murit. El nu a fost niciodată la templu. La scurt timp după ce a murit, Rodica s-a dus la Templul Berna și a simțit un îndemn puternic că trebuia să fie pecetluită cu fostul ei soț. „A trebuit să cer permisiunea președintelui Monson. Dar mi-a fost acordată și noi am fost pecetluiți. Acum am familia pe care mi-am dorit-o mereu, datorită puterii de pecetluire care se găsește în templu.”
A face lucrarea Sa a dus la reunirea familiei lor. „Copiii mei sunt fericiți. Suntem cu toții fericiți pentru binecuvântările pe care le-am primit în templu.”