Mesaj din partea conducătorilor zonei
Vârstnicul Axel H. Leimer, Germania
Autoritate a zonei – Cei Şaptezeci
Când ne alăturăm Bisericii prin intermediul botezului, suntem plini de speranţă în viaţa eternă şi în a deveni mai apropiaţi de Dumnezeu înţelegând mai bine atât pe El, cât şi scopul Său pentru noi. În religia noastră noi căutăm răspunsuri la întrebările cele mai dificile ale vieţii. La început putem primi răspunsuri de la prieteni, învăţători de încredere, misionari, învăţătorii noştri de acasă sau episcop. Dar cu timpul, trebuie să învăţăm să accesăm puterile cerului pentru noi înşine şi să ne putem bizui pe forţele proprii din punct de vedere spiritual.
Preşedintele Henry B. Eyring a spus: „Sunt mulţi… care simt nevoia stringentă de a primi acea binecuvântare reprezentată de revelaţia personală de la Tatăl nostru Ceresc iubitor… Cu toţii ştim că judecata umană şi gândirea logică nu vor fi suficiente pentru a primi răspunsuri la cele mai importante întrebări din viaţă. Avem nevoie de revelaţie de la Dumnezeu. Şi nu vom avea nevoie doar de o revelaţie într-un moment dificil, ci avem nevoie de un flux reînnoit constant. Nu avem nevoie doar de un scurt moment de iluminare, înţelegere şi alinare, ci avem nevoie de binecuvântarea continuă care constă în comunicarea cu Dumnezeu”.
Revelaţia personală este dată fiecăruia dintre noi în acelaşi mod în care este dată profeţilor şi apostolilor – prin intermediul Duhului Sfânt. El este un personaj de spirit. El depune mărturie despre Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos, şi confirmă tot adevărul prin intermediul îndemnurilor spirituale şi a sentimentelor de pace. Scripturile descriu această comunicare venind printr-un glas slab, liniştit, nu prin intermediul simţurilor fizice, ci prin atingerea inimii şi a minţii, uneori pătrunzătoare şi puternică. Aceste momente scurte sunt ca nişte raze mici de lumină în întuneric.
Hotărându-ne să fim botezaţi în Biserica Sa, primim promisiunea să trăim în lumină permanentă. Pe măsură ce urmăm îndemnurile, ne dedicăm pe deplin Tatălui nostru Ceresc şi Fiului Său, Isus Hristos. Spre sfârşitul slujirii Sale pe pământ, Hristos a spus ucenicilor Săi: „Nu vă voi lăsa orfani… Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului… [El] vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. Apoi, apostolii au primit darul Duhului Sfânt şi au conferit acelaşi dar celor care fuseseră botezaţi prin aşezarea mâinilor cu autoritatea Preoţiei lui Melhisedec. Acest dar, numit, de asemenea, botezul prin foc, se primeşte cu o condiţie, şi anume ca noi să ne pocăim şi ne cere să rămânem demni.
Precum preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat, fiecare dintre noi trebuie să fie pregătit să răspundă inspiraţiei în aşa măsură, încât Domnul să poată revărsa inteligenţa pură în mintea noastră pentru a ne îndemna, a ne îndruma, a ne învăţa şi pentru a ne avertiza.
- Gândiţi-vă la ceea ce implică acest dar de mărturie şi revelaţie continuă:
- Există un Dumnezeu.
- El ne cunoaşte personal.
- El conduce Biserica Sa, prin intermediul profeţilor şi va confirma acele îndrumări fiecăruia dintre noi în mod individual.
- Lui îi pasă de noi şi doreşte să vorbească cu noi şi să ne îndrume.
- El ne respectă libertatea de a alege.
- Noi nu suntem niciodată cu adevărat singuri.
Darul Duhului Sfânt ne conduce spre bizuirea pe forţele proprii din punct de vedere spiritual, astfel încât să putem învăţa să acţionăm pentru noi înşine şi să nu se acţioneze asupra noastră, „ci ca fiecare om să poată vorbi în numele lui Dumnezeu, Domnul, chiar Salvatorul lumii”.
Acest dar este o mare binecuvântare! Aceasta este o protecţie de care avem nevoie disperată şi care ne ajută să găsim răspunsurile la întrebările cele mai importante ale vieţii. Duhul Sfânt ne îndeamnă să ne punem încrederea şi mărturia pe temelia perfectă şi fermă a lui Isus Hristos, care ne conduce Biserica. Profetul Helaman l-a descris cel mai bine când a spus: „Şi acum, fiii mei, aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiţi voi temelia voastră ca, atunci când diavolul îşi va trimite vânturile lui puternice… aceasta să nu aibă nici o putere asupra voastră ca să vă târască către adâncul nefericirii şi al suferinţei fără de sfârşit, datorită stâncii pe care voi sunteţi zidiţi, care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă”.