Sora Lidia Istrate nu a fost botezată pentru a deveni membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă pentru că știa că Biserica este adevărată. Ea nici măcar nu citise Cartea lui Mormon până în acea zi friguroasă, în care vântul bătea cu putere, din luna octombrie a anului 2005.
Ea a explicat: „Am acceptat să fiu botezată din respect față de misionari. Erau amabili și mi-a plăcut compania lor. Dacă mă sunau și-mi aminteau să mă duc la biserică, mă duceam. Dacă nu sunau, nu mă duceam. I-am lăsat să-mi predea lecțiile, dar nu am citit Cartea lui Mormon. Locuiam singură și îi consideram doar o companie plăcută”.
Când misionarii au invitat-o să fie botezată, știind că ei aveau să fie transferați curând într-o altă zonă, ea și-a spus: „Voi accepta să fiu botezată de dragul lor și, apoi, după ce vor pleca, voi înceta să mă mai duc”.
Ziua stabilită a sosit, iar afară era o ploaie rece, torențială. Nu numai că vremea era îngrozitoare, dar și Lidia era bolnavă. „Aveam febră și mă simțeam groaznic, dar le promisesem misionarilor că voi fi acolo, așa că m-am ridicat din pat și am ieșit în ploaie.”
Și, apoi, au început miracolele.
„După ce am ieșit din apă, febra mi-a dispărut complet. Mă simțeam excelent!” Ea a continuat: „Trebuia să-mi depun mărturia, dar nu știam ce să spun sau cum să spun. Și mai rău, nu mai vorbisem niciodată în fața oamenilor!” Dar ea spusese că o va face, așa că s-a dus la pupitru. „Unul dintre membri scrisese ceva pentru mine să citesc pentru că-i spusesem că nu știu ce să fac sau ce să spun, dar când a sosit timpul să citesc, nu a trebuit, pentru că știam ce știam și știam ce doream să spun. La fel de brusc cum mi-am revenit din boală, tot așa am știut în acea clipă că ceea ce făcusem era drept și Dumnezeu era fericit. Eu eram fericită!”
Când adunarea s-a încheiat și ea ieșea din clădire, a văzut plicurile pentru zeciuială. „În acea zi, când am văzut prima dată plicurile pentru zeciuială, locuiam singură și nu aveam prea mulți bani, însă, dintr-o dată, mai mult decât orice, am dorit să plătesc zeciuială. Știam că trebuie s-o fac și VOIAM s-o fac. Niciodată în viață nu mai avusesem sentimente atât de puternice în legătură cu ceva.”
„După ce am fost botezată, viața mi s-a schimbat”, a spus sora Istrate. „Încă am încercări, încă am probleme, dar știu că, făcând voia lui Dumnezeu, voi fi întotdeauna binecuvântată și sunt întotdeauna fericită datorită alegerilor pe care le fac și legămintelor pe care le-am făcut cu El.”
La un an după ce a fost botezată, l-a cunoscut pe bărbatul care avea să-i devină soț. În acel an, ea avea să se ducă la templu și, înainte să plece, i-a spus că avea de gând să-L
întrebe pe Dumnezeu dacă era bine ca ea să se mărite cu el. Când s-a întors, el nu a așteptat să audă ce răspuns primise ea; pur și simplu i-a cerut mâna în clipa în care s-a întors. El încă nu s-a hotărât să fie botezat, dar ei studiază împreună scripturile în fiecare zi. Uneori, el vine cu ea la biserică și plătesc zeciuială împreună. „Aștept și mă rog ca el să fie botezat, dar știu că Dumnezeu are un plan și că El respectă și acceptă timpul și libertatea de a alege ale fiecărei persoane. Dumnezeu este răbdător. Voi fi și eu.”
Lidiei i-ar plăcea să vadă Biserica crescând în România și răbdarea face parte din acest proces de creștere. „Aș vrea să le pot spune oamenilor care sunt nehotărâți în ceea ce privește botezul că nu trebuie să știe totul înainte de a fi botezați. Cu siguranță, eu nu am știut totul – nu am știut aproape nimic! Dar, am învățat. Oamenii trebuie să fie răbdători cu ei înșiși în procesul de învățare.
Dumnezeu lucrează și este răbdător în atât de multe moduri diferite pentru fiecare persoană, pentru că ne cunoaște pe fiecare în parte. Eu îmi doream doar un prieten, nu eram interesată de Cartea lui Mormon sau de Biserică, dar în clipa în care am fost botezată, totul s-a schimbat. În calitate de membră nouă, am avut prieteni și, apoi, am progresat în Evanghelie, îndrăgesc Cartea lui Mormon și credința mea este atât de puternică acum.”
Cu un zâmbet mare și minunat, ea a explicat: „Viața mea este mult mai bună și s-a schimbat pentru că am fost botezată. Chiar dacă nu știam exact ce făceam, știam că era suficient de bine să încerc. Acum, nu-mi pot imagina viața altfel. Sunt atât de recunoscătoare că m-am dat jos din pat în acea zi rece și ploioasă pentru a-mi ține promisiunea”.