Nu cu mult timp în urmă, într-o frumoasă dimineață de sâmbătă, în timp ce mă îndreptam spre casă de la Templul Bountiful, Utah, am trecut pe lângă mai mulți bicicliști care mergeau cu mare efort în direcția opusă. În timp ce îi priveam cum se chinuiau să urce ceea ce mie mi se părea a fi o pantă imposibilă, primul gând care mi-a venit în minte a fost: „Cred că sunt nebuni”. Sunt sigur că profetul Isaia s-a gândit la Templul Bountiful când a spus: „Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte” (Isaia 2:2), pentru că este, cu adevărat, cât se poate de sus pe munte. Și iată-i pe niște bicicliști nebuni care încercau să ajungă în vârful acelui munte – cel pe care mașina mea se chinuia să-l urce – pe biciclete. La ce se gândeau?
Și, apoi, mi-am dat seama. Poate că se gândeau că munca lor grea îi făcea mai puternici. Poate că se gândeau că faptul de a ajunge în vârf avea să fie o experiență minunată datorită prețului pe care l-au plătit pentru a ajunge acolo. Poate că se gândeau că eu nu voi aprecia niciodată acea priveliște la fel ca ei, pentru că nu depusesem aceleași eforturi să ajung acolo (ceea ce, întâmplător, era adevărat, pentru că nici măcar nu mă deranjasem să văd priveliștea decât după ce ei m-au pus pe gânduri). Poate că se gândeau că toate pregătirile lor pentru a ajunge în acel punct meritau aceasta. Poate că nu erau atât de nebuni până la urmă!
Având în vedere experiența pe care mi-am imaginat-o pentru acei bicicliști pe vârful acelui munte, am început să mă gândesc la experiența pe care sper că familia mea și cu mine o vom avea în fiecare săptămână în timpul adunării de împărtășanie. Ne pregătim pentru experiența noastră săptămânală cu Domnul și o așteptăm cu aceeași sârguință și cu același efort? În ultima vreme, am primit atât de multe sfaturi despre importanța faptului de a ține ziua de sabat sfântă. De la îndrumarea inspirată a președintelui Russell M. Nelson din timpul Conferinței Generale din aprilie 2015, până la instruirea specială pe care sper că am primit-o cu toții în episcopiile și ramurile noastre, am avut multe lucruri la care să ne gândim cu privire la ținerea zilei de sabat și la ce facem pentru ca aceasta să aibă mai multă însemnătate în fiecare săptămână.
Pregătirea zilnică
Nu pot fi sigură, dar cred că acei bicicliști nu s-au urcat pur și simplu pe biciclete în acea dimineață și au hotărât să urce pe munte. De ce? Pentru că știu că, dacă aș încerca să o fac, aș eșua lamentabil după aproximativ 50 de metri de urcare pe pantă. Cel mai probabil, au depus efort în fiecare zi în pregătirea lor fizică, astfel încât să poată avea o călătorie reușită. De asemenea, nu putem veni la adunarea de împărtășanie o dată pe săptămână, nepregătiți, și să sperăm să avem parte de o experiență spirituală. Trebuie să ne pregătim pentru aceasta în fiecare zi.
Zoramiții din Cartea lui Mormon mergeau la biserică în fiecare săptămână. Dar, undeva, pe drum, au pierdut din vedere însăși esența Evangheliei – Isus Hristos – și „căzuseră în mare greșeală”. Astfel, ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență extrem de importantă în fiecare săptămână a devenit doar o altă întâlnire la care trebuiau să participe. Și, când terminau, „ei [se întorceau] la casele lor, fără să mai vorbească iarăși despre Dumnezeul lor, până când se adunau iarăși” (Alma 31:9, 23).
Pentru a evita aceleași greșeli, iată câteva întrebări la care să ne gândim când ne evaluăm pregătirea zilnică pentru adunarea de împărtășanie în fiecare săptămână.
- Am făcut toate acele activități de „sâmbăta – ziua de pregătire”, care reduc stresul din ziua de sabat? O prietenă a postat recent pe Facebook că, pentru familia ei, simplul fapt de a alinia toți pantofii pentru biserică de-a lungul unui perete și de a agăța toate hainele, fundițele de păr și cravatele de clanțele ușilor sâmbătă seara, duce la o experiență mai plină de însemnătate la adunarea de împărtășanie.
- Am încercat să-i învățăm pe copiii noștri importanța pioșeniei în timpul adunării de împărtășanie? Pioșenia înseamnă mai mult decât a-i ține ocupați pe copiii mici, astfel încât să fie liniștiți. Este un sentiment de dragoste și respect față de lucrurile sacre. Copiii mici pot învăța pioșenia fiind încurajați puțin de adulții de încredere.
- I-am învățat pe deținătorii Preoției aaronice, în căminele și cvorumurile noastre, importanța îndatoririlor preoției lor în cadrul adunării de împărtășanie? În Doctrină și legăminte 13, învățăm că Preoția aaronică deține cheile Evangheliei pocăinței. Înțelegem semnificația acestui rol? Prin slujirea lor sacră din fiecare săptămână, ei ne oferă, fiecăruia dintre noi, posibilitatea de a ne pocăi și de a fi iertați prin administrarea împărtășaniei.
- Ne-am dus la culcare, sâmbăta seara, la o oră rezonabilă pentru a fi atenți în timpul adunării de împărtășanie?
- Facem noi tot ce trebuie să facem în timpul săptămânii pentru a invita Spiritul în viața noastră, astfel încât, atunci când este duminică, să fim pregătiți și nerăbdători să avem parte de o experiență plină de însemnătate alături de Domnul în timpul adunării de împărtășanie?
- Suntem pregătiți să ne evaluăm atitudinile și comportamentul și să comunicăm cu adevărat cu Salvatorul în timpul administrării împărtășaniei?
În cadrul sesiunii femeilor, la o recentă conferință generală, sora Linda S. Reeves le-a amintit cu îndrăzneală surorilor că „romane de dragoste seducătoare, telenovele, femei căsătorite și foști iubiți care reiau relații prin rețelele de socializare și pornografia” sunt câteva dintre multele instrumente pe care Satana le folosește pentru a ne împiedica să ne pregătim pentru experiențele spirituale pe care le căutăm. Cu privire la aceste lucruri, dânsa ne-a sfătuit: „Când urmărim, citim sau facem ceva care este sub nivelul standardelor Tatălui nostru Ceresc, acele lucruri ne slăbesc. Indiferent de vârsta pe care o aveți, dacă priviți, citiți, ascultați sau alegeți să faceți ceva ce nu este în armonie cu standardele Domnului din broșura Pentru întărirea tineretului, opriți-l, rupeți-l, aruncați-l și nu-l mai ascultați”.
Gata de plecare
Bicicliștii pe care i-am observat erau pregătiți din toate punctele de vedere pentru o călătorie reușită. Cu îmbrăcămintea potrivită și echipamentul de protecție potrivit, ei erau gata să cucerească muntele. Când ajungem la casa de întruniri pentru adunarea de împărtășanie în fiecare săptămână, suntem noi la fel de pregătiți pentru o experiență spirituală?
Iată câteva întrebări la care să ne gândim când ne evaluăm eforturile de a contribui la o adunare de împărtășanie plină de însemnătate.
- Venim îmbrăcați într-un mod care corespunde dorinței noastre de a da dovadă de respect și dragoste față de Domnul?
- Am venit noi cu inima frântă și cu spiritul smerit, nerăbdători să ne pocăim și să învățăm de la Duhul Sfânt?
- Ajungem mai devreme și limităm socializarea în capelă pentru a menține sentimentul de reverență care ar trebui să existe acolo? Ascultarea preludiului muzical în liniște este un mod excelent de a vă pregăti pentru adunare.
- Avem grijă să ne hidratăm și să mergem la toaletă înainte de începerea adunării?
- Am încercat noi să reducem la minimum toate lucrurile care ne distrag atenția, inclusiv dispozitivele electronice, în special în timpul administrării împărtășaniei? Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a învățat: „Când luăm din împărtășanie, facem legământul sacru că ne vom aminti întotdeauna de Salvator. Cât este de trist să vezi persoane încălcând în mod evident acest legământ chiar în adunarea în care îl fac”.
- Gestionăm în mod eficient lucrurile care distrag atenția copiilor mici? Deoarece Biserica este bazată pe familie, copiii mici vor fi întotdeauna prezenți în adunările de împărtășanie. Dar, putem veni pregătiți să facem față distragerilor. Dacă noi avem copii, îi putem scoate din sală pentru a contribui la reverența generală a adunării. Și, dacă nu avem copii, putem să nu acordăm atenție micilor distrageri fără să judecăm sau să fim nerăbdători sau chiar să oferim o mână de ajutor, dacă este cazul.
- Cântăm imnurile selecționate cu pioșenie și respect? Imnurile sunt o parte integrantă a preaslăvirii pline de însemnătate, iar noi putem invita Spiritul și învăța de la El într-un mod mai eficient, atunci când participăm activ.
- Ne așteptăm să trăim experiențe spirituale în timpul adunării de împărtășanie și rămânem alerți și atenți în timpul administrării împărtășaniei și rostirii cuvântărilor?
- Considerăm noi administrarea împărtășaniei ca fiind cel mai prețios moment din săptămâna noastră? Prin această rânduială sacră, Salvatorul ne oferă iertare, tărie și ocazia de a ne aduce aminte de legămintele pe care le-am făcut.
La fel ca în majoritatea lucrurilor din viață, fiecare dintre noi va obține exact ceea ce caută în experiența din cadrul adunării de împărtășanie. Dacă ne așteptăm să trăim o experiență banală sau plictisitoare, cu siguranță vom obține ceea ce am căutat. Dar, dacă mergem în fiecare săptămână căutând, în mod sincer, o experiență spirituală, una în care să putem comunica cu Tatăl nostru din Cer și Salvatorul nostru, Isus Hristos – și suntem dornici să depunem efortul de a o trăi – vom descoperi că, timp de aproximativ o oră în fiecare săptămână, avem experiența de a fi pe vârful muntelui, ceea ce ne face să spunem: „Da, a meritat tot ce am făcut pentru a ajunge aici”.
Dacă doriți să învățați mai multe despre îmbunătățirea experienței voastre din timpul adunării de împărtășanie, citiți cuvântarea vârstnicului Dallin H. Oaks „Adunarea de împărtășanie și împărtășania” sau cuvântarea președintelui Russell M. Nelson „Preaslăvirea în cadrul adunării de împărtășanie” sau vizionați prezentarea video „Purposes of Sacrament Meeting”. Pentru alte sugestii cu adevărat minunate, citiți articolul „Getting the Most Out of Sacrament Meeting”.